A review by epictetsocrate
Cum ne construim dușmanul by Umberto Eco

4.0

Cu ani în urmă, la New York, am dat din întâmplare peste un taximetrist cu un nume greu de descifrat, care m-a lămurit că era pakistanez. M-a întrebat de unde vin şi i-am spus că din Italia. M-a întrebat câţi suntem şi a fost surprins că suntem atât de puţini şi că limba noastră nu este engleza. În fine, m-a întrebat care sunt duşmanii noştri. La replica mea "Poftim?", a explicat răbdător că voia să ştie cu ce popoare ne aflam de veacuri în război pentru revendicări teritoriale, uri etnice, veşnice violări de graniţe şi aşa mai departe. I-am spus că nu suntem în război cu nimeni. Tot răbdător mi-a explicat că voia să ştie care sunt adversarii noştri istorici, cei care ne omoară pe noi şi pe care noi îi omorâm. I-am repetat că nu avem aşa ceva, că ultimul război l-am purtat cu mai bine de o jumătate de secol în urmă şi că, între altele, l-am început cu un duşman şi l-am terminat cu altul. Nu era mulţumit. Cum e posibil să existe un popor care nu are duşmani? Am coborât lăsându-i doi dolari bacşiş ca să-l despăgubesc pentru pacifismul nostru indolent, apoi mi-a trecut prin minte ce trebuia să-i răspund, şi anume că nu-i adevărat că italienii n-au duşmani.