A review by cinnamonfox
Прощай, моя красавица by Raymond Chandler

adventurous dark reflective medium-paced

• Plot- or character-driven? Plot
• Strong character development? No
• Loveable characters? Yes
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? It's complicated

4.0

Cum reușește mereu să fie în locul nepotrivit, la timpul nepotrivit, detectivul particular Philip Marlowe intră din nou în belele. În loc să se ocupe de un caz banal, bărbatul este martorul unei încăierări scurte între un bărbat de culoare și un individ masiv și înfricoșător. Și cum Marlowe simte nevoia să-și satisfacă propria curiozitate, ajunge să fie luat în vizor de agresor, pe nume Moose Mallory. Acesta este proaspăt ieșit de la închisoare și o caută pe iubita lui de acum opt ani, roșcata Velma, care lucra în barul ce în prezent e cumpărat de un proprietar de culoare. Dacă pentru Moose timpul a stat în loc și inima i-a rămas fidelă femeii cu părul roșu, Los Angelesul s-a schimbat, localul de acum opt ani nu mai aparține aceluiași patron, iar despre Velma nu se mai știe nimic. Mallory este convins că, odată ce o găsește pe Velma, viața lui va fi din nou completă, așa că Philip Marlowe, fără propriul acord, se trezește angajat de către Moose pentru a o găsi pe tânăra din trecut. Evident, nimic nu este simplu: Moose imediat comite o crimă și dispare din peisaj, lăsându-l pe Marlowe să se descurce cu urmările acestui gest necugetat.

Adio, iubito! de Raymond Chandler este un roman polițist savuros, unde acțiunea are loc în Los Angelesul din anii 1930, accent punându-se pe coruptibilitatea polițiștilor și pe lacunele din sistemul juridic. Deși Philip Marlowe e un simplu detectiv particular, luat în derâdere de către polițiști și considerat de aceștia drept un individ de cea mai joasă speță, bărbatul dă dovadă de perspicacitate și o inteligență mai rar întâlnită între oamenii de aceeași profesie.

Pe de o parte, în acest roman acțiunea se concentrează pe căutarea misterioasei Velma, care pare să însemne foarte mult pentru Mallory. Acest atașament aproape patologic al fostului pușcăriaș pentru o cântăreață dintr-un bar îi trezește lui Marlowe un interes aparte și detectivul simte că trebuie să o găsească pe această individă. Pe de altă parte, Philip Marlowe este angajat de un bogătaș să-l ajute într-o situație delicată, iar ceea ce ar fi trebuit să fie doar o plimbare se termină într-o crimă.

Pe parcursul romanului te întrebi care e legătura între cazurile la care lucrează - voit sau nu - Philip Marlowe, pentru că rețeta autorului pentru această serie este una standard. Raymond Chandler introduce mai multe cazuri și mai multe crime, iar Philip Marlowe pare să fie singurul om capabil să afle adevărul, chiar dacă metodele lui sunt uneori jalnice sau penibile.

Îmi place mult de acest personaj, de Philip Marlowe, pentru că nu e atotputernic. E un bărbat cu un simț de observație ascuțit, totodată e un individ ce deseori mănâncă bătaie - fie că e vorba de gangsteri, bodyguarzi, indivizi dubioși apăruți din neant sau polițiști corupți. Deseori te întrebi de ce alege să ajungă în niște ipostaze unde clar este în dezavantaj, din toate punctele de vedere, dar odată cu avansarea acțiunii apar și răspunsurile.

Adio, iubito! E un volum alert, unde atmosfera LA-ului din acea perioadă e prezentată cu lux de amănunte, cazurile la care lucrează Marlowe - pline de detalii picante, iar scriitura antrenantă și acaparatoare. Dacă vă plac romanele detective americane clasice, vă recomand să lecturați acest volum.