Scan barcode
A review by noeminoeminoemi
Plopii din Berlin by Anne B. Ragde
5.0
O poveste care te ține cu sufletul la gură, știi că e ceva în neregulă cu familia Neshov - de ce sunt relațiile așa de reci între cei trei frați, de ce Margido nu a mai trecut pe la fermă de la 7 ani, Erlend nu s-a mai întors în Norvegia de 20 de ani, de ce tatăl e doar o prezență fantomatică? De ce cei doi frați mai mari sunt singuri? Mi-a plăcut suspansul în care mă ținea cartea: mai erau câteva pagini din carte și tot nu aflasem care e faza cu tatăl semi-absent.
Recomand a se citi numai dacă dispui de timp; dacă citești câte puțin, s-ar putea să uiți detalii sau să te plictisească unele descrieri (cum e se îngrijește o scroafă care fată, cum se aranjează vitrina unui magazin de bijuterii, cum se pregătește o înmormântare).
Acțiunea din planul prezentului se desfășoară în preajma Crăciunului și autoarea pe de o parte forfota specifică sărbătorilor, cu cadouri și pregătiri pentru petreceri și viața fără de griji din Copenhaga sau Oslo, pe de altă parte viața plină de lipsuri de la țară, unde animalele trebuie să fie hrănite indiferent de vreme sau de ziua calendaristică.
Interesant cum aduce în discuție homosexualitatea, cum era ea percepută în trecut, destul de greu tolerată în mediul rural și în zilele noastre sau privită ca pe un lucru normal în mediul urban, cosmopolit al capitalelor. Avem de-a face cu patru homosexuali: Erlend și iubitul său Krumme, Yngve, băiatul care se sinucisese la începutul cărții. și, surpriza de la sfârșit: tatăl oficial al fraților, care, de fapt, e fratele lor vitreg.
O altă surpriză e legată de bunicul Tallak. Până aproape de sfârșit am crezut că Tallak era tatăl Annei și bănuiam o relație incestuoasă între aceștia.
Felul în care a decăzut ferma Neshov mi-a adus aminte de cum arăta casa bunicilor mei de la țară din momentul în care mamaie a început să facă atacuri cerebrale. La fel de indignată precum Torunn și Erlend eram și eu când vedeam cum s-au înrăutățit lucrurile fără mâna de fier a unei femei care să dețină controlul. Am mai văzut niște similitudini deci și în personajul Annei, care născuse trei băieți, pe ultimul la o vârstă destul de înaintată pentru vremurile respective(40 de ani, parcă), la fel ca mamaia mea.
Recomand a se citi numai dacă dispui de timp; dacă citești câte puțin, s-ar putea să uiți detalii sau să te plictisească unele descrieri (cum e se îngrijește o scroafă care fată, cum se aranjează vitrina unui magazin de bijuterii, cum se pregătește o înmormântare).
Acțiunea din planul prezentului se desfășoară în preajma Crăciunului și autoarea pe de o parte forfota specifică sărbătorilor, cu cadouri și pregătiri pentru petreceri și viața fără de griji din Copenhaga sau Oslo, pe de altă parte viața plină de lipsuri de la țară, unde animalele trebuie să fie hrănite indiferent de vreme sau de ziua calendaristică.
Interesant cum aduce în discuție homosexualitatea, cum era ea percepută în trecut, destul de greu tolerată în mediul rural și în zilele noastre sau privită ca pe un lucru normal în mediul urban, cosmopolit al capitalelor. Avem de-a face cu patru homosexuali: Erlend și iubitul său Krumme, Yngve, băiatul care se sinucisese la începutul cărții. și, surpriza de la sfârșit: tatăl oficial al fraților, care, de fapt, e fratele lor vitreg.
O altă surpriză e legată de bunicul Tallak. Până aproape de sfârșit am crezut că Tallak era tatăl Annei și bănuiam o relație incestuoasă între aceștia.
Felul în care a decăzut ferma Neshov mi-a adus aminte de cum arăta casa bunicilor mei de la țară din momentul în care mamaie a început să facă atacuri cerebrale. La fel de indignată precum Torunn și Erlend eram și eu când vedeam cum s-au înrăutățit lucrurile fără mâna de fier a unei femei care să dețină controlul. Am mai văzut niște similitudini deci și în personajul Annei, care născuse trei băieți, pe ultimul la o vârstă destul de înaintată pentru vremurile respective(40 de ani, parcă), la fel ca mamaia mea.