Take a photo of a barcode or cover
cosminleucuta 's review for:
Perdido Street Station
by China Miéville
Absolut excepțională. Am citit destule SF-uri, fantasy-uri, și steam-punk-uri, dar niciodată un melanj atât de fluid între ele nu mi-a fost dat să văd. Nu degeaba e Mieville considerat probabil cel mai bun autor de SF/fantasy al ultimilor 20 de ani.
Cartea asta e de o inventivitate interminabilă, plină de personaje unul mai memorabil ca altul (și sunt cu zecile), o intrigă care schimbă macazul după prima treime și un final pe trei nivele care îți zboară creierii. Gândiți-vă la un miez a la Tolkien, cu un mix de Michael Ende (în Neverending Story) și cu mizerabilismul post-uman al lui William Gibson (din primele două trilogii), și apoi puțin existențialism dostoievskian presărat peste tot. Totul se leagă atât de bine, lumea creată e foarte densă și are dubios de multă logică, cu aerul că totul e descoperit și nu inventat, și niciodată nu pare că se ridică în aer spre locurile alea insipide în care se duc să moară destule povești mult mai puțin credibile.
Singura chestie pe care voiam să i-o reproșez cărții e lungimea. Dar după final, m-am răzgândit. E perfectă.
Abia aștept să citesc The Scar, despre care lumea zice că e chiar mai bună decât asta.
P.S. Dacă Perdido era o carte de debut (nu e, a mai scris DOAR una înainte de asta) mă întorceam la toate celelalte cărți de debut citite și le scurtam ratingurile de câte o stea. ATÂT mi s-a părut de bună.
Cartea asta e de o inventivitate interminabilă, plină de personaje unul mai memorabil ca altul (și sunt cu zecile), o intrigă care schimbă macazul după prima treime și un final pe trei nivele care îți zboară creierii. Gândiți-vă la un miez a la Tolkien, cu un mix de Michael Ende (în Neverending Story) și cu mizerabilismul post-uman al lui William Gibson (din primele două trilogii), și apoi puțin existențialism dostoievskian presărat peste tot. Totul se leagă atât de bine, lumea creată e foarte densă și are dubios de multă logică, cu aerul că totul e descoperit și nu inventat, și niciodată nu pare că se ridică în aer spre locurile alea insipide în care se duc să moară destule povești mult mai puțin credibile.
Singura chestie pe care voiam să i-o reproșez cărții e lungimea. Dar după final, m-am răzgândit. E perfectă.
Abia aștept să citesc The Scar, despre care lumea zice că e chiar mai bună decât asta.
P.S. Dacă Perdido era o carte de debut (nu e, a mai scris DOAR una înainte de asta) mă întorceam la toate celelalte cărți de debut citite și le scurtam ratingurile de câte o stea. ATÂT mi s-a părut de bună.