Scan barcode
A review by epictetsocrate
The Jesus Papers: Exposing the Greatest Cover-Up in History by Michael Baigent
4.0
"Când am auzit prima dată istoria despre Isus ca fiind în viaţă în anul 45 d.Hr., ne-am adus aminte de o afirmaţie ciudată din opera istoricului roman Suetonius. În istoria lui despre domnia împăratului Claudiu (41–54 d.Hr.), Suetonius menţionează: „Din cauză că evreii din Roma provocau continue tulburări instigaţi de Chrestus, i-a alungat din oraş”.
Evenimentele despre care scrie el au avut loc în jurul anului 45 d.Hr. Acest „Chrestus” era un individ prezent la Roma în acea perioadă. Ne-am întrebat: putea acest individ să fie Hristos?"
"...este important de reţinut, crucificarea era pedeapsa pentru crime politice, conform istoriei. Conform Evangheliei, totuşi, Pilat l-a dat pe Isus pe mâna gloatelor, care i-au cerut execuţia pe motive religioase. Pedeapsa evreiască pentru acest tip de încălcare a legii era moartea prin lapidare. Crucificarea era pedeapsa romană pentru rebeliune, nu pentru excentricitate religioasă. Şi numai această contradicţie şi ilustrează faptul că Evangheliile nu respectă adevărul. Oare încearcă să ne ascundă aspecte vitale? Oare încearcă să arunce vina pe cine nu trebuie?"
"Samuel Brandon, de la Universitatea Manchester, din Anglia, a atras atenţia asupra acestei distorsionări teologice: „Crucial rămâne faptul că sentinţa fatală a fost pronunţată de guvernatorul roman şi că execuţia a fost înfăptuită de autorităţile romane”. Brandon continuă: Este sigur că mişcarea asociată cu Isus semăna suficient de bine cu o rebeliune pentru a determina autorităţile romane să-l interpreteze ca revoluţionar, iar după judecată să-l execute pentru această vină."
"Isus a fost crucificat între alţi doi oameni, descrişi ca tâlhari în traducerea Bibliei. Totuşi, dacă ne întoarcem la textul grecesc originar, aflăm că nu sunt numiţi tâlhari, ci lestai, care în traducere ad literam înseamnă „lotru”, dar, de fapt – în greacă este numele sub care erau cunoscuţi „zeloţii”, luptătorii evrei pentru libertate a căror cauză era eliberarea Iudeii de sub ocupaţia romană. (Matei, 27:38). Romanii îi considerau terorişti."
"Adrian, vrând să şteargă Iudeea din istorie, i-a schimbat numele din Iudeea în Palaestina (Palestina de astăzi). Dar două generaţii mai târziu, populaţia a primit suficientă autonomie – inclusiv aceea de a nu lua parte la „vreo îndatorire care contrazice respectarea legilor religioase şi a credinţelor lor”"
Evenimentele despre care scrie el au avut loc în jurul anului 45 d.Hr. Acest „Chrestus” era un individ prezent la Roma în acea perioadă. Ne-am întrebat: putea acest individ să fie Hristos?"
"...este important de reţinut, crucificarea era pedeapsa pentru crime politice, conform istoriei. Conform Evangheliei, totuşi, Pilat l-a dat pe Isus pe mâna gloatelor, care i-au cerut execuţia pe motive religioase. Pedeapsa evreiască pentru acest tip de încălcare a legii era moartea prin lapidare. Crucificarea era pedeapsa romană pentru rebeliune, nu pentru excentricitate religioasă. Şi numai această contradicţie şi ilustrează faptul că Evangheliile nu respectă adevărul. Oare încearcă să ne ascundă aspecte vitale? Oare încearcă să arunce vina pe cine nu trebuie?"
"Samuel Brandon, de la Universitatea Manchester, din Anglia, a atras atenţia asupra acestei distorsionări teologice: „Crucial rămâne faptul că sentinţa fatală a fost pronunţată de guvernatorul roman şi că execuţia a fost înfăptuită de autorităţile romane”. Brandon continuă: Este sigur că mişcarea asociată cu Isus semăna suficient de bine cu o rebeliune pentru a determina autorităţile romane să-l interpreteze ca revoluţionar, iar după judecată să-l execute pentru această vină."
"Isus a fost crucificat între alţi doi oameni, descrişi ca tâlhari în traducerea Bibliei. Totuşi, dacă ne întoarcem la textul grecesc originar, aflăm că nu sunt numiţi tâlhari, ci lestai, care în traducere ad literam înseamnă „lotru”, dar, de fapt – în greacă este numele sub care erau cunoscuţi „zeloţii”, luptătorii evrei pentru libertate a căror cauză era eliberarea Iudeii de sub ocupaţia romană. (Matei, 27:38). Romanii îi considerau terorişti."
"Adrian, vrând să şteargă Iudeea din istorie, i-a schimbat numele din Iudeea în Palaestina (Palestina de astăzi). Dar două generaţii mai târziu, populaţia a primit suficientă autonomie – inclusiv aceea de a nu lua parte la „vreo îndatorire care contrazice respectarea legilor religioase şi a credinţelor lor”"