ynaa 's review for:

Hoa Tulilp Đen by Alexandre Dumas
3.0

Uhhh

Lalea neagra a lui Dumas este despre... o lalea.
Literalmente.
Nicio metafora.

As putea sa ma lansez intr-un discurs de ore despre cum scrie Dumas. Ba chiar mi-ar placea sa-l compar cu prozatorii rusi, doar ca s-ar potrivi mai mult ce am de zis in contextul in care m-as axa pe Contele de Monte Cristo.

Laleaua neagra nu mi-a placut la fel de mult. Nu pentru ca n-ar fi scrisa bine sau ca ar avea mai putina dinamica, ci, cred, ca-i din cauza subiectului si a ritmului.

In rest, acelasi Dumas. Un autor care stie sa scrie naratiune, nu gluma. Stie sa-si construiasca actiunea si ce-mi place cel mai mult la el e ca orice detaliu e necesar, nu descrie de dragul de a descrie, cum ar face Tolstoi, ci mentioneaza niste detalii care revin apoi in firul narativ. Ii scrie un personaj altuia ceva pe o foaie si apoi peste 200 de pagini foaia aia revine si e dovada nevinovatiei personajului respectiv, chestii de genul. Recurenta, simetria, coincidentele si planificarea sunt cele care il fac sa fie un geniu literar, caci un simplu autor le-ar uita sau trece cu vederea in scriere.