Take a photo of a barcode or cover
cemaicitim 's review for:
Frumoasele adormite
by Stephen King
Înainte de începe această recenzie, trebuie să menționez faptul că nu am mai citit o carte atât de stufoasă încă de la ”Harry Potter și Ordinul Phoenix” (în jur de 900 de pagini, dacă îmi amintesc exact). Pentru a face o incursiune în viața mea de cititor, asta s-a întâmplat acum patru ani. Deci a trebuit să găsesc motivația necesară pentru a mă apuca de ea. NU recomand sub nicio formă să lecturați această carte înainte să fi citit măcar două alte creații King. În cazul meu, am ”debutat” cu trilogia ”Bill Hodges”, iar apoi am citit ”Shining”. Încercați o primă lectură mai ușoară, ideal ar fi să începeți cu ”Cimitirul animalelor”. Oricum, cunosc oameni care au început cu această carte și au rămas plăcut impresionați.
Trecând la subiect, WOW! Nu credeam că voi putea termina acest roman în timp util. L-am cumpărat pe 29 februarie (ironic), am citit 80 de pagini din el și a rămas uitat în biblioteca mea până la începutul lunii iunie. ”Dinastia” King a creat o epopee care rămâne actuală după aproape trei ani de la lansare. Molima somnului afectează doar femeile. Acestea cad într-un somn adânc și devin cristalizate într-un cocon. Să le trezești înseamnă să mori. Pandemia se răspândește în câteva zile, iar provocarea femeilor este să rămână treze. Una singură este imună, și-anume Evie Black. Unii o protejează cu orice preț, alții o blamează și încearcă s-o ucidă.
Am spus că romanul este o adevărată epopee. Afirm cu tărie acest aspect, întrucât se urmărește evoluția a mai multor familii și personaje. Încă de la început avem o listă cu personajele și statutul lor, ceea ce este util la un moment dat (după prima jumătate). Deși aceste personaje nu se prea diferențiază între ele (aici se vede oarecum stângăcia romanului), ceea ce m-a atras în continuare a fost sintetizarea tuturor motivelor abordate de King de-a lungul vieții sale de scriitor. Animale fantastice care apar subtil în seria ”Turnul Întunecat”, protagonista cu ”Strălucirea” lui Danny din Shining și inteligența criminală a lui Mr. Mercedes. Toate aceste lucruri într-un singur roman!
Într-adevăr, părerile sunt împărțite în ceea ce privește construcția personajelor. Eu am urmărit îndeosebi doar două personaje: soții Norcross, Lila și Clinton. Lila este doamna șerif a orașului Dooling, iar Clinton este psihiatrul Penitenciarului pentru femei. Relația dintre cei doi scârțăie. Dar oare molima somnului le va împreuna puterile?
Aș asemăna familiile portretizate cu o oglindă cu două fețe. Prima față este lumea comună, în care foarte puține femei mai sunt treze, iar a doua este lumea ”Frumoaselor adormite”. Dar aleg să mă opresc aici cu explicațiile.
Partea puțin controversată a acestui roman o reprezintă tentele politice regăsite în fake news, un lucru nu tocmai deranjant. Dar un lucru care a iritat mulți cititori a fost promovarea unui stereotip, masculinitatea toxică. Bărbații sunt aici ori tâlhari, ori adulteri, ori indivizi care meriă să moară. Nici femeile nu au scăpat de stereotipuri, sunt jignite, stigmatizate și subestimate. Dar aici apare partea care diminuează stereotipia: aceste femei sunt puternice și luptă atât pentru familiile lor, cât și pentru ele însele. De la misterioasa Evie, la vulcanica Lila și îndrăzneața Michaela (o reporteriță îndrăzneață), acestea spulberă stereotipurile și demonstrează o ambiție de fier. Nu pot spune același lucru despre bărbații care adâncesc sensurile stereotipurilor, dar aici adolescentul Jared Norcross salvează imaginea creată.
Pot spune că domnii King sunt iertați, deoarece aici apare magia lui Stephen, aceea de a pătrunde în sufletul cititorului. Este imposibil să nu te identifici cu un personaj din întregul roman. Asta am observat de-a lungul vremii. Personajele îți scot ochii, atât la propriu, cât și la figurat. Scenele thriller mi-au rămas imprimate în memorie, iar întreaga filozofie din spatele cărții are un mesaj tulburător.
”Teama de inevitabil este mult mai rea decât inevitabilul în sine. E mai ușor să abandonezi lupta.” Morala este că trebuie să fim adaptabili și să acceptăm atât latura noastră întunecată, cât și tragediile din viața umană care ne schimbă ori în bine, ori în rău. De aceea acord acestei cărți patru steluțe din cinci.
Trecând la subiect, WOW! Nu credeam că voi putea termina acest roman în timp util. L-am cumpărat pe 29 februarie (ironic), am citit 80 de pagini din el și a rămas uitat în biblioteca mea până la începutul lunii iunie. ”Dinastia” King a creat o epopee care rămâne actuală după aproape trei ani de la lansare. Molima somnului afectează doar femeile. Acestea cad într-un somn adânc și devin cristalizate într-un cocon. Să le trezești înseamnă să mori. Pandemia se răspândește în câteva zile, iar provocarea femeilor este să rămână treze. Una singură este imună, și-anume Evie Black. Unii o protejează cu orice preț, alții o blamează și încearcă s-o ucidă.
Am spus că romanul este o adevărată epopee. Afirm cu tărie acest aspect, întrucât se urmărește evoluția a mai multor familii și personaje. Încă de la început avem o listă cu personajele și statutul lor, ceea ce este util la un moment dat (după prima jumătate). Deși aceste personaje nu se prea diferențiază între ele (aici se vede oarecum stângăcia romanului), ceea ce m-a atras în continuare a fost sintetizarea tuturor motivelor abordate de King de-a lungul vieții sale de scriitor. Animale fantastice care apar subtil în seria ”Turnul Întunecat”, protagonista cu ”Strălucirea” lui Danny din Shining și inteligența criminală a lui Mr. Mercedes. Toate aceste lucruri într-un singur roman!
Într-adevăr, părerile sunt împărțite în ceea ce privește construcția personajelor. Eu am urmărit îndeosebi doar două personaje: soții Norcross, Lila și Clinton. Lila este doamna șerif a orașului Dooling, iar Clinton este psihiatrul Penitenciarului pentru femei. Relația dintre cei doi scârțăie. Dar oare molima somnului le va împreuna puterile?
Aș asemăna familiile portretizate cu o oglindă cu două fețe. Prima față este lumea comună, în care foarte puține femei mai sunt treze, iar a doua este lumea ”Frumoaselor adormite”. Dar aleg să mă opresc aici cu explicațiile.
Partea puțin controversată a acestui roman o reprezintă tentele politice regăsite în fake news, un lucru nu tocmai deranjant. Dar un lucru care a iritat mulți cititori a fost promovarea unui stereotip, masculinitatea toxică. Bărbații sunt aici ori tâlhari, ori adulteri, ori indivizi care meriă să moară. Nici femeile nu au scăpat de stereotipuri, sunt jignite, stigmatizate și subestimate. Dar aici apare partea care diminuează stereotipia: aceste femei sunt puternice și luptă atât pentru familiile lor, cât și pentru ele însele. De la misterioasa Evie, la vulcanica Lila și îndrăzneața Michaela (o reporteriță îndrăzneață), acestea spulberă stereotipurile și demonstrează o ambiție de fier. Nu pot spune același lucru despre bărbații care adâncesc sensurile stereotipurilor, dar aici adolescentul Jared Norcross salvează imaginea creată.
Pot spune că domnii King sunt iertați, deoarece aici apare magia lui Stephen, aceea de a pătrunde în sufletul cititorului. Este imposibil să nu te identifici cu un personaj din întregul roman. Asta am observat de-a lungul vremii. Personajele îți scot ochii, atât la propriu, cât și la figurat. Scenele thriller mi-au rămas imprimate în memorie, iar întreaga filozofie din spatele cărții are un mesaj tulburător.
”Teama de inevitabil este mult mai rea decât inevitabilul în sine. E mai ușor să abandonezi lupta.” Morala este că trebuie să fim adaptabili și să acceptăm atât latura noastră întunecată, cât și tragediile din viața umană care ne schimbă ori în bine, ori în rău. De aceea acord acestei cărți patru steluțe din cinci.