Scan barcode
A review by epictetsocrate
Cazul Linda by Leif G.W. Persson
3.0
Linda fusese găsită de vecina ei, ceea ce, judecând situația, era mult mai bine decât dacă ar fi găsit-o mama ei. În plus, astfel poliția a câștigat o grămadă de timp. Mama ei avea de gând să se întoarcă de la țară abia duminică seara și în apartament nu locuia nimeni în afară de ea și fiica ei. Cu cât începeai mai devreme, cu atât era mai bine, mai ales dacă erai polițist și aveai de rezolvat un caz de omor, ce necesita o oarecare muncă de supraveghere.
•
Centrala din sediul poliției din Växjö a primit apelul la opt și cinci dimineața și o mașină care patrula prin apropiere s-a deplasat la fața locului. Nu trecură mai mult de trei minute și agenții de poliție dăduseră deja raportul la centrală. Prima patrulă era la fața locului, femeia care a sunat se afla în siguranță pe bancheta din spate a mașinii poliției, iar polițiștii intrară în locuință să arunce un ochi. Folosiseră o mașină de patrulă a poliției din Växjö, care, în mod normal, ar fi trebuit să rămână parcată în garajul secției până când sosea schimbul întâi, timp în care agenții de serviciu făceau un duș sau stăteau în bucătăria secției, așteptând predica de rigoare din fiecare dimineață și împărțirea sarcinilor.
Ofițerul de serviciu preluă apelul. Cei doi colegi mai tineri care se deplasară la fața locului deja își creaseră o anumită reputație în rândul polițiștilor de acolo. Din păcate, nu una prea bună, așa că, fiind de două ori mai în vârstă decât ei și având treizeci de ani de experiență, perioadă în care se obișnuise să se trezească mereu în situații absurde, ofițerul de serviciu s-a gândit mai întâi să le trimită întăriri, în caz că reușea să găsească pe cineva la ora aia. În vreme ce stătea pe gânduri însă, cei doi l-au sunat din nou. Asta după doar opt minute de la primul apel, numai că, de data asta, pe mobil, ca să evite mulțimea de urechi neavizate din jur. Între timp, ceasul arăta opt și un sfert, ceea ce însemna că raportul colegilor aflați la locul crimei sosise la doar câteva minute după apelul de
urgență.
•
Centrala din sediul poliției din Växjö a primit apelul la opt și cinci dimineața și o mașină care patrula prin apropiere s-a deplasat la fața locului. Nu trecură mai mult de trei minute și agenții de poliție dăduseră deja raportul la centrală. Prima patrulă era la fața locului, femeia care a sunat se afla în siguranță pe bancheta din spate a mașinii poliției, iar polițiștii intrară în locuință să arunce un ochi. Folosiseră o mașină de patrulă a poliției din Växjö, care, în mod normal, ar fi trebuit să rămână parcată în garajul secției până când sosea schimbul întâi, timp în care agenții de serviciu făceau un duș sau stăteau în bucătăria secției, așteptând predica de rigoare din fiecare dimineață și împărțirea sarcinilor.
Ofițerul de serviciu preluă apelul. Cei doi colegi mai tineri care se deplasară la fața locului deja își creaseră o anumită reputație în rândul polițiștilor de acolo. Din păcate, nu una prea bună, așa că, fiind de două ori mai în vârstă decât ei și având treizeci de ani de experiență, perioadă în care se obișnuise să se trezească mereu în situații absurde, ofițerul de serviciu s-a gândit mai întâi să le trimită întăriri, în caz că reușea să găsească pe cineva la ora aia. În vreme ce stătea pe gânduri însă, cei doi l-au sunat din nou. Asta după doar opt minute de la primul apel, numai că, de data asta, pe mobil, ca să evite mulțimea de urechi neavizate din jur. Între timp, ceasul arăta opt și un sfert, ceea ce însemna că raportul colegilor aflați la locul crimei sosise la doar câteva minute după apelul de
urgență.