Scan barcode
A review by epictetsocrate
Pantaleon si vizitatoarele by Mario Vargas Llosa
3.0
— Scoală, Panta – zice Pochita. E deja opt. Panta, Pantita!
— Deja? Caramba, ce somn îmi e – cască Pantita. Mi-ai cusut galonul?
— Da, domn’ locotenent – face drepţi Pochita. Uy, pardon, domn’căpitan. Până mă obişnuiesc, o să fii tot locotenent, scumpule. Da, e gata, arată superb. Dar scoală odată, n-ai întâlnire la…?
— La nouă, da – se săpuneşte Pantita. Unde ne-or trimite, Pocha? Dă-mi prosopul, te rog. Unde crezi, chola?
— Aici, la Lima – contemplă cerul cenuşiu, acoperişurile-terase, automobilele, pietonii chola Pochita. Uy, îmi lasă gura apă: Lima, Lima, Lima.
— Nu visa cu ochii deschişi, Lima în niciun caz, ce speranţe pe tine! se priveşte în oglindă, îşi face nodul la cravată Panta. Măcar de-ar fi un oraş ca Trujillo sau Tacna, şi încă aş fi fericit.
— Ce amuzantă e ştirea asta din El Comercio – se strâmbă graţios Pochita. Cică la Leticia un tip s-a răstignit ca să anunţe sfârşitul lumii. L-au băgat la balamuc, dar oamenii l-au scos de-acolo cu forţa, că-l cred un sfânt.
— Deja? Caramba, ce somn îmi e – cască Pantita. Mi-ai cusut galonul?
— Da, domn’ locotenent – face drepţi Pochita. Uy, pardon, domn’căpitan. Până mă obişnuiesc, o să fii tot locotenent, scumpule. Da, e gata, arată superb. Dar scoală odată, n-ai întâlnire la…?
— La nouă, da – se săpuneşte Pantita. Unde ne-or trimite, Pocha? Dă-mi prosopul, te rog. Unde crezi, chola?
— Aici, la Lima – contemplă cerul cenuşiu, acoperişurile-terase, automobilele, pietonii chola Pochita. Uy, îmi lasă gura apă: Lima, Lima, Lima.
— Nu visa cu ochii deschişi, Lima în niciun caz, ce speranţe pe tine! se priveşte în oglindă, îşi face nodul la cravată Panta. Măcar de-ar fi un oraş ca Trujillo sau Tacna, şi încă aş fi fericit.
— Ce amuzantă e ştirea asta din El Comercio – se strâmbă graţios Pochita. Cică la Leticia un tip s-a răstignit ca să anunţe sfârşitul lumii. L-au băgat la balamuc, dar oamenii l-au scos de-acolo cu forţa, că-l cred un sfânt.