michelemo's reviews
293 reviews

Oglinda sparta by Agatha Christie

Go to review page

3.0

E prima carte din seria "Miss Marple" pe care o citesc și totodată prima dată cînd reușesc să ghicesc personajul care a comis crima, yay! Ce-i drept, nu datorită instinctului meu de detectiv ci mai degrabă din felul în care decurg acțiunile. Cumva, tot trecutul acelui personaj îmi părea putred și plin de minciuni.

Mi s-a părut mai slăbuță decît celelalte 5 cărți din seria "Poirot" pe care le-am citit eu pînă acum. Chiar dacă e sănătoasă tun, bătrînica Marple lipsește cam 70-80% din acțiune. Detectivul însărcinat cu acest caz conduce procesul, dialogurile și caută suspecții. Apare doar prin cîteva pasaje și bineînțeles la final pentru a elucida cazul.

Sfîrșitul are o notă de mister. Autoarea lasă o urmă de interpretare, dă impresia că ar mai fi un criminal în casă.
Frankenstein by Mary Shelley

Go to review page

5.0

E un roman despre “semnificația vieții, despre înțelesul cunoașterii și despre felul în care cunoașterea activă poate sau nu să slujească viața. Este o parabolă despre om și instinctul său de creație” spunea Mircea Ivănescu.

TV-ul și filmele din zilele noastre au alterat total romanul. M-am bucurat să citesc o carte complet diferită de ce știam iar tema faustică a fost chiar neașteptată. E plină de pasaje de mare frumusețe. Te pune pe gînduri; cum spunea Cioran “o carte trebuie să fie realmente o rană”.

Un secol de poezie română scrisă de femei. Volumul I by Paula Erizanu, Alina Purcaru, Alina Purcaru

Go to review page

3.0

E greu să dai o notă unei antologii. Simți că ai favoriza sau defavoriza anumite poezii dar pe mine nu m-a impresionat decît "ici și colo", din 30 în 30 de pagini, motiv pentru care 3 steluțe ar fi suficient. Poate aveam așteptări prea mari...
Abatorul cinci by Kurt Vonnegut

Go to review page

3.0

Oare sunt singurul care s-a întrebat de cîte ori își dau întîlnire romantică ochii cu "Așa stau lucrurile"? Păi vă spun eu cu ajutorul lui Monsieur Google. De 106 ori (︡
Cei patru mari by Agatha Christie

Go to review page

4.0

Cartea asta are un aer de James Bond.

Titlul e tradus cam forțat mot-a-mot. Versiunea din italiană "Poirot și cei patru" mi se pare mai potrivită.
Interesant e că pe lîngă cazul principal cu cei patru (mari și tari) se mai rezolvă două care au cumva legătură cu primul.

Siddhartha by Hermann Hesse

Go to review page

4.0

Prima povestire mi-a plăcut. Putem sublinia în cele 130 de pagini multe aspecte înțelepte pe care să le aplicăm în viața noastră plină de grijile de mîine. M-a ajutat să meditez un pic la moarte, la prietenie și la iubirea de tot ce ne înconjoară. Nu suntem singuri.

Cîteva idei din prima povestire le-am găsit și în a doua. Totuși mi s-a părut mai greu de înțeles, poate neterminată aș zice. Călătoria lui H poate fi văzută ca o experiența de viață ori un test care poate decide destinul unui om. Cedezi, deznădăjduiești sau continui să lupți cînd un obstacol îți apare în cale?

Ariadna by Jennifer Saint

Go to review page

5.0

Suntem fascinați de mitologia greacă. Oamenii și-au găsit explicații după imaginație, după un crez creat să aducă un strop de lumină în întuneric. Ariadna, este unul din acei stropi, un sens dat lui Tezeu, altul minotaurului și altul lui Dionysos.

Mi-au plăcut și poveștile adiacente despre Constelația Orion, despre frumusețea neasemuită din părul Medusei, despre invențiile și ingeniozitatea lui Dedal și altele.

De departe cel mai frumos pasaj din carte mi s-a părut momentul cînd zeul vinului, spre surprindea mea e total opus unei vieți desfrînate și hedoniste, vorbește despre obiceiul zeilor și al eroilor, despre cum ei nu cunosc iubirea pt că nu cunosc suferința.

“Zeii nu cunosc iubirea fiindcă nu-și pot imagina sfârsitul vreunui lucru de care se bucură. Pasiunile lor nu ard atât de luminos ca ale muritorilor, fiindcă ei pot avea orice își doresc pentru tot restul vesniciei.
[…]
Eroii lor nu cunosc iubirea fiindcă prețuiesc doar ceea ce pot măsura - munții pe care-i ridică din oasele dușmanilor, mormanele uriașe de comori…etc. Văd numai faima și sunt orbi față de recompensele pe care numai viața omenească le poate oferi”

Povestea Ariadnei are un final tipic muritorului din mitologie. Nu poate decurge total în favoarea lui. Nemurirea mereu găsește cîte o cale de a sugruma clipa de fericire. Ține cu tot dinadinsul să ne predea lecția universală, să învățăm să murim, iar noi ca niște studenți conștiincioși în artele trăitului, trecem acest examen cu punctaj maxim.
Omul în căutarea sensului vieţii by Silvian Guranda, Viktor E. Frankl

Go to review page

4.0

"Omul e dispus să sufere, cu condiția ca suferința lui să aibă un sens."

"Iubirea este scopul ultim și cel mai înalt la care poate aspira un om."