Scan barcode
hollie313's review against another edition
adventurous
lighthearted
mysterious
medium-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? No
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? No
3.0
epictetsocrate's review against another edition
3.0
Charlotte nu avea să afle niciodată ce o trezise de fapt în orele de dinaintea zorilor. Poate creierul ei somnoros percepuse scârţâitul unei scânduri din podea sau vocea înăbuşită a cuiva. Oricare fusese cauza, deschise ochii brusc şi se ridică în şezut. Era stăpânită de un sentiment de o urgenţă copleşitoare. O presimţire rece îi străbătu tot corpul.
Era noaptea în care menajera avea liber. În perioada aceea, tatăl ei vitreg, Winterbourne, nu se întorcea niciodată acasă înainte de răsăritul soarelui. Charlotte ştia că ea şi sora ei, Ariel, trebuiau să fie singure în casă. Dar cineva tocmai urcase scările şi păşea pe coridor.
Aruncă deoparte cuvertura şi se dădu jos din pat, tremurând, pe podeaua rece. Pentru un moment nu avu nici cea mai mică idee ce trebuia să facă mai departe.
O altă scândură din duşumea gemu. Se duse la uşă, o deschise câţiva centimetri şi aruncă o privire pe holul întunecat. Două siluete învelite în mantii lungi dădeau târcoale printre umbrele dense de la capătul coridorului. Se opriră în faţa uşii lui Ariel. Unul ţinea în mână o lumânare. Lumina scoase la iveală trăsăturile obtuze, de chefliu, ale lui Winterbourne.
— Fiţi rapid, zise Winterbourne cu un mârâit. Şi apoi să ne vedem de drum. Răsăritul e aproape.
— Dar aş vrea să mă bucur de această plăcere rară. Nu mereu apare ocazia de a savura o virgină adevărată, urmaşă a unei linii de sânge atât de bune. Paisprezece ani ai zis? O vârstă bună. Am de gând să nu mă grăbesc, Winterbourne.
Charlotte îşi reprimă un ţipăt de mânie şi de frică. Glasul celui de‑al doilea bărbat semăna cu un instrument muzical misterios, o combinaţie de graţie şi de putere chiar şi când se rezuma la o şoaptă. Era un glas care putea îmblânzi animale sălbatice sau, la fel de bine, cânta imnuri. Dar era cel mai înspăimântător lucru pe care îl auzise vreodată.
— Sunteţi nebun? şuieră Winterbourne. Grăbiţi‑vă şi terminaţi odată.
— Îmi datorezi o sumă mare de bani, Winterbourne. Cu siguranţă nu te aştepţi să încheiem socotelile prin a mă lăsa numai câteva minute cu micuţa şi foarte scumpa mea inocentă. Vreau o oră, cel puţin.
— Imposibil, mormăi Winterbourne. Camera fetei mai mari este aici, imediat, pe hol. Este o scorpie. Absolut neîmblânzită. Dacă o treziţi, nu se ştie ce va face.
— Este problema ta, nu a mea. Tu eşti stăpânul în această gospodărie, nu? Trebuie să te descurci.
— Ce dracu’ vreţi să fac dacă se trezeşte?
— Încui‑o în cameră. Leag‑o. Pune‑i un căluş în gură. Bate‑o până îşi pierde cunoştinţa. Nu îmi pasă cum rezolvi problema atât timp cât ea nu se amestecă în plăcerile mele.
Charlotte închise uşor uşa camerei şi îşi întoarse privirea în dormitorul luminat de razele lunii. Trase adânc aer în piept, îşi linişti simţurile cuprinse de panică şi se repezi către un cufăr din apropiere de fereastră. Bâjbâi la încuietoarea acestuia, deschise capacul şi azvârli la o parte două pături de deasupra. Caseta ce conţinea pistolul tatălui ei era pe fundul cufărului. Charlotte o luă, o deschise cu degetele tremurânde şi apucă arma grea. Era descărcată. Nu avea ce face în această privinţă. Îi lipseau praful de puşcă şi glontele. La fel şi timpul necesar pentru a se prinde cum trebuiau potrivite toate într‑un pistol.
Se duse la uşă, o deschise şi păşi pe hol. Ştiu în mod instinctiv că străinul care intenţiona să o violeze pe Ariel era cel mai periculos dintre cei doi. Simţi că el ar fi fost încurajat de orice semn de nervozitate sau de nesiguranţă din partea ei şi, mai ales, de orice umbră a panicii teribile care o străbătea.
Era noaptea în care menajera avea liber. În perioada aceea, tatăl ei vitreg, Winterbourne, nu se întorcea niciodată acasă înainte de răsăritul soarelui. Charlotte ştia că ea şi sora ei, Ariel, trebuiau să fie singure în casă. Dar cineva tocmai urcase scările şi păşea pe coridor.
Aruncă deoparte cuvertura şi se dădu jos din pat, tremurând, pe podeaua rece. Pentru un moment nu avu nici cea mai mică idee ce trebuia să facă mai departe.
O altă scândură din duşumea gemu. Se duse la uşă, o deschise câţiva centimetri şi aruncă o privire pe holul întunecat. Două siluete învelite în mantii lungi dădeau târcoale printre umbrele dense de la capătul coridorului. Se opriră în faţa uşii lui Ariel. Unul ţinea în mână o lumânare. Lumina scoase la iveală trăsăturile obtuze, de chefliu, ale lui Winterbourne.
— Fiţi rapid, zise Winterbourne cu un mârâit. Şi apoi să ne vedem de drum. Răsăritul e aproape.
— Dar aş vrea să mă bucur de această plăcere rară. Nu mereu apare ocazia de a savura o virgină adevărată, urmaşă a unei linii de sânge atât de bune. Paisprezece ani ai zis? O vârstă bună. Am de gând să nu mă grăbesc, Winterbourne.
Charlotte îşi reprimă un ţipăt de mânie şi de frică. Glasul celui de‑al doilea bărbat semăna cu un instrument muzical misterios, o combinaţie de graţie şi de putere chiar şi când se rezuma la o şoaptă. Era un glas care putea îmblânzi animale sălbatice sau, la fel de bine, cânta imnuri. Dar era cel mai înspăimântător lucru pe care îl auzise vreodată.
— Sunteţi nebun? şuieră Winterbourne. Grăbiţi‑vă şi terminaţi odată.
— Îmi datorezi o sumă mare de bani, Winterbourne. Cu siguranţă nu te aştepţi să încheiem socotelile prin a mă lăsa numai câteva minute cu micuţa şi foarte scumpa mea inocentă. Vreau o oră, cel puţin.
— Imposibil, mormăi Winterbourne. Camera fetei mai mari este aici, imediat, pe hol. Este o scorpie. Absolut neîmblânzită. Dacă o treziţi, nu se ştie ce va face.
— Este problema ta, nu a mea. Tu eşti stăpânul în această gospodărie, nu? Trebuie să te descurci.
— Ce dracu’ vreţi să fac dacă se trezeşte?
— Încui‑o în cameră. Leag‑o. Pune‑i un căluş în gură. Bate‑o până îşi pierde cunoştinţa. Nu îmi pasă cum rezolvi problema atât timp cât ea nu se amestecă în plăcerile mele.
Charlotte închise uşor uşa camerei şi îşi întoarse privirea în dormitorul luminat de razele lunii. Trase adânc aer în piept, îşi linişti simţurile cuprinse de panică şi se repezi către un cufăr din apropiere de fereastră. Bâjbâi la încuietoarea acestuia, deschise capacul şi azvârli la o parte două pături de deasupra. Caseta ce conţinea pistolul tatălui ei era pe fundul cufărului. Charlotte o luă, o deschise cu degetele tremurânde şi apucă arma grea. Era descărcată. Nu avea ce face în această privinţă. Îi lipseau praful de puşcă şi glontele. La fel şi timpul necesar pentru a se prinde cum trebuiau potrivite toate într‑un pistol.
Se duse la uşă, o deschise şi păşi pe hol. Ştiu în mod instinctiv că străinul care intenţiona să o violeze pe Ariel era cel mai periculos dintre cei doi. Simţi că el ar fi fost încurajat de orice semn de nervozitate sau de nesiguranţă din partea ei şi, mai ales, de orice umbră a panicii teribile care o străbătea.
reaganeure's review against another edition
5.0
Amanda Quick has never written anything bad and you may quote me on that
cynpra1520's review against another edition
4.0
Had to take a break in my Amanda Quick readathon and it was a good thing. Once I came back to this book after 4 months off I devoured it and it was wonderful. Its great to read about older people who know something of the world and have strengths and weaknesses.
romancelibrary's review against another edition
4.0
3.75 stars
The rating is weird, but it's the only number that fits my level of satisfaction. 3.5 is too low for the likes of Ms. Amanda Quick because she's a fine writer. 4 is too high for my level of enjoyment. So...3.75 it is.
Having read Amanda Quick's books before, I have certain expectations whenever I open one of her books. I know that her writing is exquisite and fits the time period and so my expectations are always met in that aspect. She also follows the same pattern in her books which is why I don't binge read them, otherwise I'd quickly get tired of them. There is always a good balance of romance and mystery, no matter how predictable the plot is. Her heroines are smart and her heroes are broody. The heroes are often left speechless because of their respective heroines and I love that. Keeping all of this in mind, Affair met all of my expectations.
That being said, I have to confess that Baxter was kind of annoying at times. Charlotte also suggested inane things despite her practicality and brains. But they were good together. Although, I most certainly would have preferred that Baxter used an expression other than "Bloody hell" to vent his frustration lol.
The rating is weird, but it's the only number that fits my level of satisfaction. 3.5 is too low for the likes of Ms. Amanda Quick because she's a fine writer. 4 is too high for my level of enjoyment. So...3.75 it is.
Having read Amanda Quick's books before, I have certain expectations whenever I open one of her books. I know that her writing is exquisite and fits the time period and so my expectations are always met in that aspect. She also follows the same pattern in her books which is why I don't binge read them, otherwise I'd quickly get tired of them. There is always a good balance of romance and mystery, no matter how predictable the plot is. Her heroines are smart and her heroes are broody. The heroes are often left speechless because of their respective heroines and I love that. Keeping all of this in mind, Affair met all of my expectations.
That being said, I have to confess that Baxter was kind of annoying at times. Charlotte also suggested inane things despite her practicality and brains. But they were good together. Although, I most certainly would have preferred that Baxter used an expression other than "Bloody hell" to vent his frustration lol.
leighannsherwin's review against another edition
5.0
I remember reading Wicked Widow years ago, and also vaguely thought I'd read another of Amanda Quick's books. This was the feeling I got as I read this story. Haven't I read this before? Nah I don't remember that, but this seems familiar. I read this mostly during breaks at work so it took my forever to get through so the fact that it took nearly two months to get through this book was simply because I picked a busy place to read and it wasn't until tonight that I decided to hunker down and finish this story at long last. So Affair begins with Charlotte defending her little sister's honour. Their stepfather has blown through the family fortune since marrying their mother and following her death it has left her two daughters vulnerable to his money making schemes. One of them is to sell Charlotte's little sister Ariel's aged fourteen virginity a plan Charlotte overhears. She threatens the men with an empty pistol and manages to scare them off. The next day the stepfather is found dead believed to have been killed by a mugger. Several years later Charlotte is a successful business woman investigating the backgrounds of men for the older more vulnerable wealthy women who wish to marry them. She is aided in this by Ariel and her housekeeper and a man of affairs. Her current man of affairs has retired and in her quest for a new one enters Baxter. He is the bastard son of a Lord, a scientist and was sent by his aunt to help investigate the murder of a friend of hers believing Charlotte is the killer, not knowing the true nature of her business. Despite not liking each other at first there are sparks between them and as they get pulled deep into an investigation that leads them to mesmerizing, gambling dens and the darker side of society they begin to fall in love. This was quite an enjoyable read, funny at times suspenseful and engaging. I just wish I could remember if I had read it before.
theas1a4f5's review against another edition
5.0
This one was a lot of fun and I really enjoyed the characters and the relationship between them.
More...