Take a photo of a barcode or cover
3.8 AVERAGE
3.8 AVERAGE
i remember loving it but don't remember well enough to give it 5 stars... i get all winterson's books confused
I enjoyed Written on the Body, but I think I may like this one much more. Winterson's prose is tight but somehow perfectly expressive. The concepts in the novel are mind-blowing and I have a hard time articulating exactly what it is that she's trying to say, but I'm OK with that. It reminds me of Gabriel Garcia Marquez's One Hundred Years of Solitude in that the story is fantastic and magical, yet it seems natural that it would exist. The Twelve Dancing Princesses are my absolute favorite aspect of this novel. This one is definitely worth reading!
I really wish I'd read this for a class or at a time when I could appreciate it more. This book is beautifully written, and I'm certain I didn't get as much out of it as I should have, but I can at least admire it. I hope that maybe I can read it some day when I can more fully appreciate it.
Mă numesc Jordan. Iată primul lucru pe care l-am văzut.
Era noapte, cam douăsprezece fără un sfert, iar cerul era împărţit în două: o jumătate înnorată, cealaltă senină. Norii zăboveau deasupra pădurii, nui despărţea nimic de vârfurile copacilor. Acolo unde cerul era senin, deasupra râului şi a câmpurilor proaspăt arate, luna, aproape plină, strălucea din mijlocul unei aureole galbene şi se oglindea în cotul pe carel făcea râul. Pe câmpul de pe celălalt mal dormeau nişte vite, nemişcate, siluete negricioase pe povârnişul dealului. O lumină, sclipind dinspre singura casă aflată în împrejurimi, părea făclia de veghe de la castelul unui uriaş. Era flancată de copaci înalţi. Un cal tropăia dezlegat prin curte, iar piatra răsuna sub copitele lui.
Atunci a venit ceaţa. A venit ceaţa dinspre râu, în fuioare subţiri, ca fantomele întrun cimitir, prinzând puteri precum duhul din lampă. A acoperit întâi pipirigul, apoi trunchiurile copacilor, apoi răspântiile şi răscrucile. Vârfurile copacilor străpungeau ceaţa, formând insule suspendate în calea păsărilor.
Vitele erau, toate, înecate în ceaţă, iar lumina de veghe, precum un far pe mare, tot apărea şi dispărea, dispărea şi apărea, tăind aerul ca o sabie de lumină.
Ceaţa şia croit drum spre mine, iar cerul, care fusese senin, sa acoperit de nori. Frigul era tăios, părul îmi era umed şi nici manşon nu aveam. Am încercat să găsesc poteca, dar n-am găsit decât iepuri de câmp cu ochii ficşi, încremeniţi în mijlocul câmpiei, ca nişte stane de piatră. Am început să merg cu mâinile întinse-n faţă, precum cei care au somnul tulburat, şi astfel am desluşit cu degetele, pentru prima dată, trăsăturile chipului meu, aflat dinaintea mea.
Era noapte, cam douăsprezece fără un sfert, iar cerul era împărţit în două: o jumătate înnorată, cealaltă senină. Norii zăboveau deasupra pădurii, nui despărţea nimic de vârfurile copacilor. Acolo unde cerul era senin, deasupra râului şi a câmpurilor proaspăt arate, luna, aproape plină, strălucea din mijlocul unei aureole galbene şi se oglindea în cotul pe carel făcea râul. Pe câmpul de pe celălalt mal dormeau nişte vite, nemişcate, siluete negricioase pe povârnişul dealului. O lumină, sclipind dinspre singura casă aflată în împrejurimi, părea făclia de veghe de la castelul unui uriaş. Era flancată de copaci înalţi. Un cal tropăia dezlegat prin curte, iar piatra răsuna sub copitele lui.
Atunci a venit ceaţa. A venit ceaţa dinspre râu, în fuioare subţiri, ca fantomele întrun cimitir, prinzând puteri precum duhul din lampă. A acoperit întâi pipirigul, apoi trunchiurile copacilor, apoi răspântiile şi răscrucile. Vârfurile copacilor străpungeau ceaţa, formând insule suspendate în calea păsărilor.
Vitele erau, toate, înecate în ceaţă, iar lumina de veghe, precum un far pe mare, tot apărea şi dispărea, dispărea şi apărea, tăind aerul ca o sabie de lumină.
Ceaţa şia croit drum spre mine, iar cerul, care fusese senin, sa acoperit de nori. Frigul era tăios, părul îmi era umed şi nici manşon nu aveam. Am încercat să găsesc poteca, dar n-am găsit decât iepuri de câmp cu ochii ficşi, încremeniţi în mijlocul câmpiei, ca nişte stane de piatră. Am început să merg cu mâinile întinse-n faţă, precum cei care au somnul tulburat, şi astfel am desluşit cu degetele, pentru prima dată, trăsăturile chipului meu, aflat dinaintea mea.
inspiring
mysterious
reflective
challenging
emotional
reflective
medium-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
Complicated
Loveable characters:
Yes
Flaws of characters a main focus:
Complicated
Very strange but great fun
adventurous
challenging
funny
hopeful
inspiring
mysterious
reflective
medium-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
Complicated
Loveable characters:
Yes
Diverse cast of characters:
Yes
Flaws of characters a main focus:
No
adventurous
dark
funny
inspiring
fast-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
Complicated
Flaws of characters a main focus:
Yes
In her unique way Winterson explores sex, feminism, love, violence, environmentalism, politics, history and time through the lens of multiple characters, including those familiar to us in history and fairytale. What unfolds is a naturalistic and dynamic exploration of the meaning of life and of subjectivity. There is a Moulin-Rouge (film) chaos to what is a deeply philosophical offering. At first I found it difficult to get into this wild writing style where the reader is forced to suspend disbelief and tolerate not just the magical and fantastical but the unreliability(?)/creative license/exaggeration of narrators. The positive of this is that the characters develop strong voices and despite their sometimes abhorrent actions (although whether they took place or are fantasies we can never be sure) I came to love them dearly, waiting for the return of their voices. The exploration of time’s fluidity was beautifully done. In some ways I wish that final section could have been incorporated into more of the novel but I also think that it’s scarcity is it’s merit. I have come away with plenty of underlined passages and a lot to think about!
Content Warnings
Graphic: Gore, Sexual content, Blood, Murder
usually i love winterson, but this was not my cup of tea.
A lot of poetic vignettes (and a number of not so poetic ones), some lovely and lyrical, some interesting rather than beautiful, which unfortunately don't convincingly come together as the cohesive text that this book purports to be.