Take a photo of a barcode or cover
4.08 AVERAGE
4.08 AVERAGE
dark
mysterious
fast-paced
-- Volume 1 --
The Book of Blood - 1/5
The Midnight Meat Train - 3/5
The Yattering and Jack - 4/5
Pig Blood Blues - 4/5
Sex, Death and Starshine - 2/5
In the Hills, The Cities - 5/5 - This was definitely my favourite story and I can't stop thinking about it
-- Volume 2 --
Dread - 4/5
Hell's Event - 3/5
Jacqueline Ess: Her Will and Testament - 4/5
The Skins of the Fathers - 2/5
New Murders in the Rue Morgue - 3/5
-- Volume 3 --
Son of Celluloid - 3/5
Rawhead Rex - 2/5
Confessions of a (Porgnographer's) Shroud - 5/5
Scape-Goats - 2/5
Human Remains - 4/5
The Book of Blood - 1/5
The Midnight Meat Train - 3/5
The Yattering and Jack - 4/5
Pig Blood Blues - 4/5
Sex, Death and Starshine - 2/5
In the Hills, The Cities - 5/5 - This was definitely my favourite story and I can't stop thinking about it
-- Volume 2 --
Dread - 4/5
Hell's Event - 3/5
Jacqueline Ess: Her Will and Testament - 4/5
The Skins of the Fathers - 2/5
New Murders in the Rue Morgue - 3/5
-- Volume 3 --
Son of Celluloid - 3/5
Rawhead Rex - 2/5
Confessions of a (Porgnographer's) Shroud - 5/5
Scape-Goats - 2/5
Human Remains - 4/5
Morţii au autostrăzi.
Acestea, linii nevăzute de trenuri-fantomă şi trăsuri de vis, traversează ţinuturile aride ale vieţilor noastre, transportând un număr nesfârşit de suflete trecute în nefiinţă. Zăngănitul şi agitaţia lor pot fi auzite în locurile distruse ale lumii, prin crăpături făcute de acte de cruzime, violenţă şi vicii. Pasagerii lor, morţii rătăcitori, pot fi întrezăriţi într-o străfulgerare când inima e pe punctul de a exploda şi priveliştile care ar trebui ascunse se dezvăluie cu claritate.
Autostrăzile au indicatoare rutiere, poduri şi garaje, bariere şi intersecţii.
Şi doar la aceste intersecţii, acolo unde mulţimile de morţi se amestecă şi traversează, autostrada nevăzută îşi face, foarte probabil, intrarea în lumea noastră. Circulaţia este aglomerată la intersecţii, şi doar aici vocile morţilor scot ţipetele cele mai ascuţite. Şi tot aici, barierele, ce despart o realitate de alta, sunt tocite de nenumărate picioare.
O astfel de intersecţie pe autostrada morţilor era amplasată în Tollington Place, numărul 65. O casă cu faţada din cărămidă, într-un pretins stil georgian, clădirea de la acest număr nu se remarca prin nimic altceva. O casă veche, uşor de uitat, lipsită de grandoarea ieftină, revendicată odinioară, o casă ce rămăsese goală mai mult de un deceniu.
Nu umezeala din ce în ce mai accentuată alungase chiriaşii casei de la numărul 65. Nici putregaiul din pivniţă, nici tasarea terenului, care produsese o crăpătură în faţadă, de la treptele de la intrare până la cornişă. Fuseseră alungaţi de zgomotul produs de trecerea morţilor. Zarva circulaţiei nu înceta niciodată la etaj. Crăpa tapetul de pe pereţi şi încovoia grinzile. Făcea să zăngăne ferestrele. Îţi răsuna în creier.
Tollington Place numărul 65 era o casă bântuită, şi nimeni nu putea să locuiască aici fără a înnebuni în scurt timp.
Într-un anumit moment al existenţei sale, o întâmplare cumplită se petrecuse în această casă. Nimeni nu a ştiut când sau în ce fel. Dar chiar şi un observator neantrenat nu putea să nu remarce atmosfera apăsătoare a casei, în special a ultimului etaj. În atmosfera de la numărul 65 plutea amintirea sângelui, un miros care stăruia în nări şi întorcea pe dos chiar şi cel mai rezistent stomac. Clădirea şi împrejurimile erau evitate de vermine, de păsări, chiar şi de muşte. Prin bucătărie nu se târau gândaci, iar graurii nu-şi făceau cuiburi în mansardă. Indiferent ce act de violenţă fusese comis aici, acesta a reuşit să facă inaccesibilă casa, la fel de sigur ca un cuţit care spintecă burta unui peşte; prin această tăietură, această rană a lumii, morţii privesc atent şi îşi fac de cap.
Oricum, aşa se zvonea…
Acestea, linii nevăzute de trenuri-fantomă şi trăsuri de vis, traversează ţinuturile aride ale vieţilor noastre, transportând un număr nesfârşit de suflete trecute în nefiinţă. Zăngănitul şi agitaţia lor pot fi auzite în locurile distruse ale lumii, prin crăpături făcute de acte de cruzime, violenţă şi vicii. Pasagerii lor, morţii rătăcitori, pot fi întrezăriţi într-o străfulgerare când inima e pe punctul de a exploda şi priveliştile care ar trebui ascunse se dezvăluie cu claritate.
Autostrăzile au indicatoare rutiere, poduri şi garaje, bariere şi intersecţii.
Şi doar la aceste intersecţii, acolo unde mulţimile de morţi se amestecă şi traversează, autostrada nevăzută îşi face, foarte probabil, intrarea în lumea noastră. Circulaţia este aglomerată la intersecţii, şi doar aici vocile morţilor scot ţipetele cele mai ascuţite. Şi tot aici, barierele, ce despart o realitate de alta, sunt tocite de nenumărate picioare.
O astfel de intersecţie pe autostrada morţilor era amplasată în Tollington Place, numărul 65. O casă cu faţada din cărămidă, într-un pretins stil georgian, clădirea de la acest număr nu se remarca prin nimic altceva. O casă veche, uşor de uitat, lipsită de grandoarea ieftină, revendicată odinioară, o casă ce rămăsese goală mai mult de un deceniu.
Nu umezeala din ce în ce mai accentuată alungase chiriaşii casei de la numărul 65. Nici putregaiul din pivniţă, nici tasarea terenului, care produsese o crăpătură în faţadă, de la treptele de la intrare până la cornişă. Fuseseră alungaţi de zgomotul produs de trecerea morţilor. Zarva circulaţiei nu înceta niciodată la etaj. Crăpa tapetul de pe pereţi şi încovoia grinzile. Făcea să zăngăne ferestrele. Îţi răsuna în creier.
Tollington Place numărul 65 era o casă bântuită, şi nimeni nu putea să locuiască aici fără a înnebuni în scurt timp.
Într-un anumit moment al existenţei sale, o întâmplare cumplită se petrecuse în această casă. Nimeni nu a ştiut când sau în ce fel. Dar chiar şi un observator neantrenat nu putea să nu remarce atmosfera apăsătoare a casei, în special a ultimului etaj. În atmosfera de la numărul 65 plutea amintirea sângelui, un miros care stăruia în nări şi întorcea pe dos chiar şi cel mai rezistent stomac. Clădirea şi împrejurimile erau evitate de vermine, de păsări, chiar şi de muşte. Prin bucătărie nu se târau gândaci, iar graurii nu-şi făceau cuiburi în mansardă. Indiferent ce act de violenţă fusese comis aici, acesta a reuşit să facă inaccesibilă casa, la fel de sigur ca un cuţit care spintecă burta unui peşte; prin această tăietură, această rană a lumii, morţii privesc atent şi îşi fac de cap.
Oricum, aşa se zvonea…
Hit and miss. Some really spooky, creepy stories and a couple that felt poorly executed and forced. I was expecting more based on the ratings.
dark
medium-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
No
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
Yes
Flaws of characters a main focus:
Yes
dark
emotional
funny
medium-paced
Plot or Character Driven:
Plot
Loveable characters:
Yes
Diverse cast of characters:
Yes
It's classic Clive Barker walking that line between dark fantasy and horror. This collection is a must-have for horror fans.
I guess it just isn't my thing. I found some ideas interesting, but the depth and details that would draw me in just weren't there. I'm also physically disgusted with Barker's treatment of female sexuality - it's undignified and vile, even for a horror setting.
adventurous
dark
mysterious
tense
fast-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
Complicated
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
Yes
Flaws of characters a main focus:
Yes
dark
fast-paced
dark
medium-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
No
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
Complicated
Flaws of characters a main focus:
Yes