Scan barcode
methera's review against another edition
5.0
Intotdeauna imi zic dupa o astfel de carte, sa nu mai citesc una cu subiect asemanator, dar mereu imi iau plasa si mereu imi pica ceva in mana si bineinteles ca nu rezist tentatiei! Cred ca nu exista om care sa nu fie inmarmurit in astfel de situatii, sa nu se simta neputincios cand citeste si sa simta valurile de furie izdindu-se mai puternic in interiorul lui cu fiecare pagina. Ugh.
avigail's review against another edition
emotional
informative
reflective
sad
tense
medium-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? It's complicated
- Flaws of characters a main focus? It's complicated
5.0
A friend of mine gave me this book after she read it and told me it is one of her favorites. Lately, I have been looking for translated fiction and reading about cultures unknown to the Western world. The Book of Fate is a banned book in Iran and Parinoush Saniee, the author is a person that worked in the Ministry of Labor, how unorthodox.
The Book of Fate is the story of a country seen through the life of main character, Massoumeh. While I was reading the book I was thinking what else can a human being endorce?
Massoumeh has the the power of sacrifice at its highest pick, the mark of a war, of traditions, of community for families and especially women in Iran.
Made me realize that things that I get for granted in my life could be so hard to achieve for others.
The story is is heartbreaking. Massoumeh went through so much turmoil and heartbreak that it’s unbelievable that this all happened in one lifetime. She deserved so much better, but even in the very end, she was never given her basic human rights.
The truth is I had hard time with the ending, I felt her children are ungrateful for all that their mother suffered to give them the good education and life and that's how they repay her. On the other hand I am not from the same religion and mentality and I can not truly judge the cercostances based the Muslim, and Iranian way of life, tradition, reliogion.
The Book of Fate is the story of a country seen through the life of main character, Massoumeh. While I was reading the book I was thinking what else can a human being endorce?
Massoumeh has the the power of sacrifice at its highest pick, the mark of a war, of traditions, of community for families and especially women in Iran.
Made me realize that things that I get for granted in my life could be so hard to achieve for others.
The story is is heartbreaking. Massoumeh went through so much turmoil and heartbreak that it’s unbelievable that this all happened in one lifetime. She deserved so much better, but even in the very end, she was never given her basic human rights.
The truth is I had hard time with the ending, I felt her children are ungrateful for all that their mother suffered to give them the good education and life and that's how they repay her. On the other hand I am not from the same religion and mentality and I can not truly judge the cercostances based the Muslim, and Iranian way of life, tradition, reliogion.
epictetsocrate's review against another edition
3.0
Mă uimea întotdeauna comportamentul prietenei mele Parvaneh. Nu se gândea deloc la onoarea tatălui ei : pe stradă vorbea cu voce tare şi se oprea să se uite în vitrinele magazinelor, arătându-mi cu degetul ce îi atrăsese atenţia. Îi tot spuneam că este necuviincios, dar ea nu ţinea cont. O dată m-a strigat tare, urlându-mi numele tocmai de pe partea cealaltă a străzii, încât am simţit că mor de ruşine. Din fericire, nici unul dintre fraţii mei nu era prin preajmă, altfel numai Dumnezeu ştie ce s-ar fi putut întâmpla.
Când ne-am mutat de la Qum la Teheran, Agha Jun al meu, „domnul tată”, mi-a dat voie să merg la şcoală şi, când i-am spus că fetele nu purtau lungul văl chador şi că eram luată în râs, mi-a îngăduit să ies acoperită numai cu manteau şi rusari adică pardesiu şi basma pe cap, cu condiţia să mă port cuviincios şi să nu-l fac de ruşine. De altfel, ştiam bine cum să-i apăr onoarea şi fără să port văl.
Trebuie să-i mulţumesc unchiului meu Abbass pentru aceste concesii : „Dadash, fratele meu, important este ca o fată să aibă un caracter bun şi asta nu are nimic de-a face cu vălul… dacă ar fi rea, te asigur că chador-ul n-ar împiedica-o să uneltească cine ştie ce, încât să-ţi fie compromisă onoarea pentru totdeauna ! Acum, locuind la Teheran, trebuie să vă adaptaţi la obiceiurile noastre : s-au dus vremurile în care o fată era obligată să stea în casă. Dăi voie să meargă la şcoală şi să se îmbrace ca restul fetelor, altfel va deveni o ţintă a batjocurii”, l-am auzit spunându-i tatălui meu. Unchiul meu Abbass era într-adevăr o persoană luminată.
Locuia la Teheran de aproape zece ani şi venea la Qum doar când murea cineva. Naneh Jun, bunica odihnească-i-se sufletul în pace, de fiecare dată când unchiul Abbass se întorcea acasă, îl ruga să vină să o vadă mai des, iar el exclama râzând binevoitor : „Ce să fac, mamă ? Spuneţi-le rudelor să moară mai des, astfel încât să pot veni la Qum mai des !”. Şi atunci bunica, de jenă, se pişca de obraz atât de tare, că-şi lăsa nişte semne roşii care dispăreau abia după câteva ore.
Soţia lui Abbass era din Teheran şi, chiar dacă purta chador-ul în timpul vizitelor la Qum, toţi ştiau că, la oraş, nu purta o îmbrăcăminte „corespunzătoare”, ca să nu mai vorbim de fiicele lor, care nici măcar nu ştiau ce înseamnă asta şi se duceau la şcoală fără văl.
La moartea bunicii, casa în care îşi petrecuse copilăria tatăl meu a fost vândută şi fiecare a primit partea lui de moştenire. Atunci, unchiul Abbass a stăruit pe lângă el să ne mutăm la Teheran : „Frate, aici nu mai e de trăit… să punem laolaltă părţile noastre de moştenire, să deschidem un magazin, să muncim împreună eu însumi mă voi îngriji să-ţi închiriez o casă aproape de noi, astfel încât să vă puteţi face o viaţă mai bună, fiindcă, să vorbim limpede, banii adevăraţi se fac numai la Teheran”.
Când ne-am mutat de la Qum la Teheran, Agha Jun al meu, „domnul tată”, mi-a dat voie să merg la şcoală şi, când i-am spus că fetele nu purtau lungul văl chador şi că eram luată în râs, mi-a îngăduit să ies acoperită numai cu manteau şi rusari adică pardesiu şi basma pe cap, cu condiţia să mă port cuviincios şi să nu-l fac de ruşine. De altfel, ştiam bine cum să-i apăr onoarea şi fără să port văl.
Trebuie să-i mulţumesc unchiului meu Abbass pentru aceste concesii : „Dadash, fratele meu, important este ca o fată să aibă un caracter bun şi asta nu are nimic de-a face cu vălul… dacă ar fi rea, te asigur că chador-ul n-ar împiedica-o să uneltească cine ştie ce, încât să-ţi fie compromisă onoarea pentru totdeauna ! Acum, locuind la Teheran, trebuie să vă adaptaţi la obiceiurile noastre : s-au dus vremurile în care o fată era obligată să stea în casă. Dăi voie să meargă la şcoală şi să se îmbrace ca restul fetelor, altfel va deveni o ţintă a batjocurii”, l-am auzit spunându-i tatălui meu. Unchiul meu Abbass era într-adevăr o persoană luminată.
Locuia la Teheran de aproape zece ani şi venea la Qum doar când murea cineva. Naneh Jun, bunica odihnească-i-se sufletul în pace, de fiecare dată când unchiul Abbass se întorcea acasă, îl ruga să vină să o vadă mai des, iar el exclama râzând binevoitor : „Ce să fac, mamă ? Spuneţi-le rudelor să moară mai des, astfel încât să pot veni la Qum mai des !”. Şi atunci bunica, de jenă, se pişca de obraz atât de tare, că-şi lăsa nişte semne roşii care dispăreau abia după câteva ore.
Soţia lui Abbass era din Teheran şi, chiar dacă purta chador-ul în timpul vizitelor la Qum, toţi ştiau că, la oraş, nu purta o îmbrăcăminte „corespunzătoare”, ca să nu mai vorbim de fiicele lor, care nici măcar nu ştiau ce înseamnă asta şi se duceau la şcoală fără văl.
La moartea bunicii, casa în care îşi petrecuse copilăria tatăl meu a fost vândută şi fiecare a primit partea lui de moştenire. Atunci, unchiul Abbass a stăruit pe lângă el să ne mutăm la Teheran : „Frate, aici nu mai e de trăit… să punem laolaltă părţile noastre de moştenire, să deschidem un magazin, să muncim împreună eu însumi mă voi îngriji să-ţi închiriez o casă aproape de noi, astfel încât să vă puteţi face o viaţă mai bună, fiindcă, să vorbim limpede, banii adevăraţi se fac numai la Teheran”.
grimm_beauty's review against another edition
4.0
Indiferent de ce ți se întâmplă, este important să nu uiți să râzi; cu convingerea asta m-a lăsat pe mine "Cel care mă așteaptă".
Cartea prezintă foarte bine lucrurile pe partea istorică, în mod deosebit pentru că protagonista devine soția unui (viitor) deținut politic.
Mentalitățile oamenilor din Iran și diversitatea acestora, cultura musulmanilor de acolo, obiceiurile, comparația a două regime politice ale țării, abuzurile, toate acestea sunt atinse în carte și cu siguranță nu ai cum s-o termini fără să simți că înțelegi mai bine poporul iranian.
Personajele sunt diverse și construite bine, probabil pentru că autoarea e psiholog de meserie. Ce mi s-a părut de reținut a fost felul în care protagonista le făcea față unor copii cu personalități diferite în situațiile dificile. Modul în care îi abordează e foarte bun.
"Cel care mă așteaptă" a fost în mare parte interesantă, cu tot cu momentele ei plicticoase, dar care sunt serios compensate de factorii enumerați mai sus.
Cartea prezintă foarte bine lucrurile pe partea istorică, în mod deosebit pentru că protagonista devine soția unui (viitor) deținut politic.
Mentalitățile oamenilor din Iran și diversitatea acestora, cultura musulmanilor de acolo, obiceiurile, comparația a două regime politice ale țării, abuzurile, toate acestea sunt atinse în carte și cu siguranță nu ai cum s-o termini fără să simți că înțelegi mai bine poporul iranian.
Personajele sunt diverse și construite bine, probabil pentru că autoarea e psiholog de meserie. Ce mi s-a părut de reținut a fost felul în care protagonista le făcea față unor copii cu personalități diferite în situațiile dificile. Modul în care îi abordează e foarte bun.
"Cel care mă așteaptă" a fost în mare parte interesantă, cu tot cu momentele ei plicticoase, dar care sunt serios compensate de factorii enumerați mai sus.
andreeawrites's review against another edition
5.0
Mi-a plăcut mult această carte. Nu doar că mi-a arătat cât de puține lucruri știu despre cultura altor popoare, dar mi-a și demonstrat că deseori nu înțeleg sacrificiile făcute de mame. Nu mi-a plăcut foarte mult de protagonistă din cauza finalului, dar este o carte bună. Stilul de scriere este atractiv, autoarea reușește să detalieze decorurile, vestimentația și comportamentele celor din jur, dar adaugă și foarte multe personaje pe parcurs. Este genul acela de carte care te va cutremura cu fiecare nouă încercare prin care va trece Masumeh.
Recenzia completă pe blog: https://bravoandreea.ro/recenzie-cel-care-ma-asteapta-de-parinoush-saniee/
Recenzia completă pe blog: https://bravoandreea.ro/recenzie-cel-care-ma-asteapta-de-parinoush-saniee/
maysa_alaqil's review against another edition
5.0
Next time someone asks me why I'm a feminist I'll hand them this book. Or just hurl it at their stupid face.
stefhyena's review against another edition
5.0
A genuinely and relentlessly tragic book. Massoumeh never gets what she wants. She is always blocked by her family- parents, brothers, husband and finally her adult children. She explains in the text that they are wonderful, kind and sensitive but what she shows is the opposite- selfish and judgemental. Massoumeh is exploited in various ways, even admired but never loved. It seems a couple of people in the book (three if you count Parvanah) are capable of loving her, but always she is forcibly divided from them for the sake of selfish, unworthy family. The family who ask this sacrifice from her themselves offer nothing in return not even particular virtue. In that sense I suppose it is a text of terror although apart from a really horrible beating early in the book she is mostly physically looked after.
The sadness in the book is quite complex as is the place of religion and politics. The politics is bleak and I would hope not the whole story. I would like to see what else the author has written especially if it is less depressing
The sadness in the book is quite complex as is the place of religion and politics. The politics is bleak and I would hope not the whole story. I would like to see what else the author has written especially if it is less depressing
booksonadventures's review against another edition
5.0
LOVE, LOVE, LOVE
What a perfect time for me to read such a fantastic Bildungsroman and life story from a strong, smart, Muslim protagonist. I'm not sure why I identified with this character so strongly, we are not all that similar, but I loved her journey and her heroics. She isn't the cliche rebel hero at all, she simply fights for her life alongside a revolution. Very well done.
Around the World: Iran
What a perfect time for me to read such a fantastic Bildungsroman and life story from a strong, smart, Muslim protagonist. I'm not sure why I identified with this character so strongly, we are not all that similar, but I loved her journey and her heroics. She isn't the cliche rebel hero at all, she simply fights for her life alongside a revolution. Very well done.
Around the World: Iran
andreeaorgana's review against another edition
5.0
Cred că este una dintre puținele cărți pe care le-am citit cu sufletul la gură, trăgând tot mai mult de ea, astfel încât să nu se termine. Am plâns și am râs împreună cu Masum, am căzut în disperare, ca mai apoi să ne revenim. Viața ei oscilează permanent între plus și minus. Când crezi că totul e bine trebuie neapărat să apară ceva care să strice echilibrul, și astfel totul să cadă din nou în disperare. Incredibil cum un singur eveniment poate să schimbe tot cursul vieții unei femei. Un roman deosebit, ce ne introduce într-o societate cu tradiții și culturi diferite de cele din continentul european, un roman despre o femeie puternică ce încearcă să își ducă viața în acea societate. Îl recomand cu cea mai mare căldură, este o poveste fascinantă.