Take a photo of a barcode or cover
3.6 AVERAGE
3.6 AVERAGE
This is my first Clive Cussler book (although I've loved the films of Sahara and Raise the Titanic). And all throughout, I kept thinking: is this what it's like to read a Chuck Tingle book? Like, every time Dirk Pitt arrived on the page, Cussler would go into such intense details about his rugged good looks, his cold, opal eyes, and his masculine prowess that I actually started to feel uncomfortable. Do you need me to leave the room, Clive?
Also, we can add this to the list of books that use black coffee as a shorthand for telling us how incredibly manly the hero is.
Also, we can add this to the list of books that use black coffee as a shorthand for telling us how incredibly manly the hero is.
15 iulie 391 după Christos
Într-o ţară necunoscută
O licărire de lumină străbătu sumbru pasajul subteran. Un bărbat purtând o tunică de lână ce-i cădea până sub genunchi se opri şi înălţă un opaiţ deasupra capului. Lumina slabă se răsfrânse asupra unui corp omenesc întins într-o raclă de aur şi cristal, aruncând, grotesc, o umbră tremurătoare pe peretele neted din spate. Bărbatul în tunică privi timp de câteva momente în ochii lipsiţi de viaţă, apoi coborî opaiţul şi se îndepărtă.
Studie o vreme şirul lung de forme nemişcate care stăteau într-o tăcere mormântală. Erau atât de multe încât păreau că se pierd spre infinit înainte de a fi înghiţite de întunericul din lunga cavernă.
Junius Venator înainta, sandalele sale cu barete scârţâind uşor pe podeaua neşlefuită. Încet-încet, tunelul se lărgea către o galerie vastă. Avântându-se ameţitor spre o înălţime de aproape treizeci de picioare, tavanul boltit era împărţit într-o serie de arcade pentru a-i da structura de rezistenţă. Şanţuri săpate în calcar străbăteau în spirală pereţii, permiţând infiltrărilor de apă să se scurgă în bazine de colectare adânci. Pereţii erau dantelaţi de firide pline cu mii de recipiente circulare din bronz. Făcând abstracţie de lăzile mari de lemn ce erau aşezate uniform în centrul camerei, locul acesta sumbru ar fi putut fi confundat cu catacombele Romei.
Venator studie plăcuţele de aramă ataşate de lăzi, comparând numărul înscris pe fiecare din ele cu cel de pe un pergament pe care îl întinsese pe o măsuţă pliantă.
Aerul era uscat şi greu, iar sudoarea începu să i se prelingă prin straturile de praf ce-i acopereau pielea. Două ore mai târziu, mulţumit că totul fusese catalogat şi pus în ordine, înfăşură pergamentul şi îl strecură într-o centură pe care o purta peste şolduri.
Mai aruncă o ultimă privire solemnă obiectelor din galerie şi suspină cu regret. Ştia că nu le va mai vedea sau atinge niciodată. Ostenit, ridică din nou opaiţul înaintea lui şi făcu cale întoarsă prin tunel.
Venator nu era tânăr; se apropia de al cincizeci şi şaptelea an ― prea bătrân pentru vremurile acelea. Faţa cenuşie, ridată, obrajii căzuţi, paşii obosiţi şi târşâiţi reflectau sfârşeala unui om care nu mai avea puterea să trăiască. Şi totuşi, în adâncul său simţea o pâlpâire de căldură născută dintr-o satisfacţie interioară. Imensul proiect fusese îndeplinit cu succes: marea povară fusese ridicată de pe umerii săi. Tot ce-i mai rămânea de făcut acum era să reziste lungii călătorii până la Roma. Străbătu alte patru tunele ce duceau spre adâncul colinei. Unul din ele era blocat de o grămadă mare de stânci. Doisprezece sclavi care săpau în adâncuri au pierit atunci când tavanul s-a prăbuşit. Mai erau încă acolo, striviţi şi îngropaţi sub dărâmături. Venator nu simţi nicio remuşcare. Mai bine pentru ei să moară repede decât să sufere ani de trudă în minele Imperiului, primind o raţie de hrană la limita subzistenţei, până când mureau în urma bolilor sau erau abandonaţi când deveneau prea bătrâni pentru a mai putea munci.
Într-o ţară necunoscută
O licărire de lumină străbătu sumbru pasajul subteran. Un bărbat purtând o tunică de lână ce-i cădea până sub genunchi se opri şi înălţă un opaiţ deasupra capului. Lumina slabă se răsfrânse asupra unui corp omenesc întins într-o raclă de aur şi cristal, aruncând, grotesc, o umbră tremurătoare pe peretele neted din spate. Bărbatul în tunică privi timp de câteva momente în ochii lipsiţi de viaţă, apoi coborî opaiţul şi se îndepărtă.
Studie o vreme şirul lung de forme nemişcate care stăteau într-o tăcere mormântală. Erau atât de multe încât păreau că se pierd spre infinit înainte de a fi înghiţite de întunericul din lunga cavernă.
Junius Venator înainta, sandalele sale cu barete scârţâind uşor pe podeaua neşlefuită. Încet-încet, tunelul se lărgea către o galerie vastă. Avântându-se ameţitor spre o înălţime de aproape treizeci de picioare, tavanul boltit era împărţit într-o serie de arcade pentru a-i da structura de rezistenţă. Şanţuri săpate în calcar străbăteau în spirală pereţii, permiţând infiltrărilor de apă să se scurgă în bazine de colectare adânci. Pereţii erau dantelaţi de firide pline cu mii de recipiente circulare din bronz. Făcând abstracţie de lăzile mari de lemn ce erau aşezate uniform în centrul camerei, locul acesta sumbru ar fi putut fi confundat cu catacombele Romei.
Venator studie plăcuţele de aramă ataşate de lăzi, comparând numărul înscris pe fiecare din ele cu cel de pe un pergament pe care îl întinsese pe o măsuţă pliantă.
Aerul era uscat şi greu, iar sudoarea începu să i se prelingă prin straturile de praf ce-i acopereau pielea. Două ore mai târziu, mulţumit că totul fusese catalogat şi pus în ordine, înfăşură pergamentul şi îl strecură într-o centură pe care o purta peste şolduri.
Mai aruncă o ultimă privire solemnă obiectelor din galerie şi suspină cu regret. Ştia că nu le va mai vedea sau atinge niciodată. Ostenit, ridică din nou opaiţul înaintea lui şi făcu cale întoarsă prin tunel.
Venator nu era tânăr; se apropia de al cincizeci şi şaptelea an ― prea bătrân pentru vremurile acelea. Faţa cenuşie, ridată, obrajii căzuţi, paşii obosiţi şi târşâiţi reflectau sfârşeala unui om care nu mai avea puterea să trăiască. Şi totuşi, în adâncul său simţea o pâlpâire de căldură născută dintr-o satisfacţie interioară. Imensul proiect fusese îndeplinit cu succes: marea povară fusese ridicată de pe umerii săi. Tot ce-i mai rămânea de făcut acum era să reziste lungii călătorii până la Roma. Străbătu alte patru tunele ce duceau spre adâncul colinei. Unul din ele era blocat de o grămadă mare de stânci. Doisprezece sclavi care săpau în adâncuri au pierit atunci când tavanul s-a prăbuşit. Mai erau încă acolo, striviţi şi îngropaţi sub dărâmături. Venator nu simţi nicio remuşcare. Mai bine pentru ei să moară repede decât să sufere ani de trudă în minele Imperiului, primind o raţie de hrană la limita subzistenţei, până când mureau în urma bolilor sau erau abandonaţi când deveneau prea bătrâni pentru a mai putea munci.
How do you connect a plane crash based on two overlapping terrorist plots, hidden mob-like family, a Mexican revolution based on bringing back the might of the Aztec empire, an Egyptian revolution based on fundamental Islam, a Roman ship far from where any Roman ship has any right to be, and the lost Library of Alexandria?
Carefully. Very very carefully.
Or you can read [b:Treasure|85737|Treasure (Dirk Pitt, #9)|Clive Cussler|https://i.gr-assets.com/images/S/compressed.photo.goodreads.com/books/1314486012l/85737._SY75_.jpg|3041094] and find out. As you might guess, it's an absolutely ridiculous book, but at this point, that's pretty much Clive Cussler/Dirk Pitt in a nutshell. Don't read it expecting to make overly much sense. Read it because it's a rollicking adventure novel with a sprinkling of archaeology.
I think the biggest negative of the book is that there are really two plotlines--the treasure and the revolutions--and they only barely interact with each other. It's not a deal breaker, but it is unfortunate.
A fun listen though, still worth it.
Carefully. Very very carefully.
Or you can read [b:Treasure|85737|Treasure (Dirk Pitt, #9)|Clive Cussler|https://i.gr-assets.com/images/S/compressed.photo.goodreads.com/books/1314486012l/85737._SY75_.jpg|3041094] and find out. As you might guess, it's an absolutely ridiculous book, but at this point, that's pretty much Clive Cussler/Dirk Pitt in a nutshell. Don't read it expecting to make overly much sense. Read it because it's a rollicking adventure novel with a sprinkling of archaeology.
I think the biggest negative of the book is that there are really two plotlines--the treasure and the revolutions--and they only barely interact with each other. It's not a deal breaker, but it is unfortunate.
A fun listen though, still worth it.
While I tend to overlook the blatant misogyny that shines through these books and others of their ilk, Hala Kamil is the main reason this book is among the main reasons that this book continues to be my favorite of the many Cussler has written.
I do tend to feel like the basic plot structure gets stale with his books by this point though.
I do tend to feel like the basic plot structure gets stale with his books by this point though.
When I need a mental vacation like to travel with Dirk Pitt. I haven't read all of the series and what I've read hasn't been order but I still enjoy the books. My most recent read was Treasure (1988).
Treasure has all the usual adventure story stuff: buried treasure, sunken treasure, espionage, kidnappings, car chases, and so forth. In the Dirk Pitt novels there are typically two different plots: the A plot being whatever word crisis NUMA somehow has to fix and the B plot where NUMA is actually looking for treasure and basically doing its real job. I like both parts but I prefer the treasure hunting aspects of it (I'm the same way with Indian Jones too).
Since I enjoy the treasure hunt bit most, I always skip the prologue where the treasure is lost. I don't like going into the adventure knowing more than the NUMA crew. I only go back to read the prologue after I've finished the book.
In Treasure the treasure in question is tomb of Alexander the Great and the remains of his famous library. Meanwhile a trio of power hungry brothers have turned to terrorism to bring down the governments of Mexico, Egypt and Brazil bringing Senator Pitt into the fray.
How all these things come together is silly. It's fun. It's completely over the top. Think James Bond at his silliest and multiply it by two. So if you're looking for a serious adventure story, look elsewhere. If you're looking for escapism, I highly recommend treasure.
Treasure has all the usual adventure story stuff: buried treasure, sunken treasure, espionage, kidnappings, car chases, and so forth. In the Dirk Pitt novels there are typically two different plots: the A plot being whatever word crisis NUMA somehow has to fix and the B plot where NUMA is actually looking for treasure and basically doing its real job. I like both parts but I prefer the treasure hunting aspects of it (I'm the same way with Indian Jones too).
Since I enjoy the treasure hunt bit most, I always skip the prologue where the treasure is lost. I don't like going into the adventure knowing more than the NUMA crew. I only go back to read the prologue after I've finished the book.
In Treasure the treasure in question is tomb of Alexander the Great and the remains of his famous library. Meanwhile a trio of power hungry brothers have turned to terrorism to bring down the governments of Mexico, Egypt and Brazil bringing Senator Pitt into the fray.
How all these things come together is silly. It's fun. It's completely over the top. Think James Bond at his silliest and multiply it by two. So if you're looking for a serious adventure story, look elsewhere. If you're looking for escapism, I highly recommend treasure.
Pretty indistinguishable from any other Dirk Pitt novel.
Moves at a good pace, with a decent set of villains, and some tense moments.
Good book to read when you just want to switch off for a bit and relax with a good adventure story.
Moves at a good pace, with a decent set of villains, and some tense moments.
Good book to read when you just want to switch off for a bit and relax with a good adventure story.
Dirk Pitt discovers the trail to the treasures of the Alexandrian library and saves the world from anarchy and economic collapse.