Reviews

Les Misérables III by Victor Hugo

somewhatavidreader's review against another edition

Go to review page

adventurous challenging dark emotional funny hopeful informative inspiring mysterious reflective sad tense medium-paced
  • Plot- or character-driven? A mix
  • Strong character development? It's complicated
  • Loveable characters? It's complicated
  • Diverse cast of characters? No
  • Flaws of characters a main focus? Yes

4.5

ilonasuntila's review

Go to review page

challenging dark slow-paced
  • Plot- or character-driven? A mix
  • Strong character development? It's complicated
  • Loveable characters? Yes
  • Diverse cast of characters? No
  • Flaws of characters a main focus? It's complicated

3.5

meliemelo's review against another edition

Go to review page

4.0

It is definitely impossible to accuse Victor Hugo of not fleshing out his characters. Every single one of backstory - and even the characters in their backstories have a backstory !! Which gives you a lot of (sometimes unnecessary IMO) information.

He also loves talking about History, and although it is interesting to have the insight of someone who lived in that century, it does get quite long.

However, I do love how he sets every piece in place like a check master, including the psychological profiling of his characters. I also love how gradual Marius and Cosette's love is. And this volume introduces us to Gavroche !! (well, in fact, not really, but I had forgotten whose son he was)

claudcloud's review against another edition

Go to review page

I... honestly have no words.

After so much time, after so many hours, days, weeks, I finished this masterpiece. And it is, truly, a masterpiece. Even though it was school-required, and even though that made me impossibly frustrated with it at times, it is certainly one of the most amazing, incredible books I've ever read. Victor Hugo is nothing short of a genius.

(I cried towards the end. If you read this, be ready.)

epictetsocrate's review against another edition

Go to review page

4.0

Cele două copilițe, de altfel drăguț și îngrijit îmbrăcate, străluceau; ai fi spus că sunt doi trandafiri printre lanțuri vechi; ochii lor erau o mare bucurie; obrajii lor fragezi râdeau. Una era castanie, cealaltă brună. Fețele lor naive erau două uimiri încântate; un tufiș înflorit din apropiere își trimitea trecătorilor mireasma ce părea că vine de la ele; cea de un an și jumătate își arăta burtica drăgălașă și goală cu nerușinarea nevinovată a copiilor. Deasupra și împrejurul acestor capete delicate, plămădite din fericire și muiate în lumină, uriașa jumătate de camion negru de rugină, grozavă, plină de curbe și de unghiuri sălbatice, se rotunjea ca intrarea unei peșteri. La câțiva pași, ghemuită pe pragul hanului, mama, o femeie lipsită de drăgălășenie, dar înduioșătoare în clipa aceea, își legăna copiii cu ajutorul unei sfori lungi, urmărindu-i cu privirea, de teamă să nu li se întâmple ceva, cu acea căutătură animalică și cerească totodată, specifică maternității. La fiecare legănare, lanțurile hâde făceau un zgomot strident, care semăna cu un strigăt de mânie; fetițele se minunau, soarele în amurg lua parte la această bucurie și nimic nu era mai încântător decât capriciul întâmplării, care făcea dintr-un lanț de titani un leagăn de îngeri
More...