Take a photo of a barcode or cover
3.65 AVERAGE
3.65 AVERAGE
Entre romance savamment ficelée et tragédie grecque!! A mon hyper humble avis
les années 20 sont souvent bien servies par les romans de la fin du siècle
dialogues colorés d’humour et d’une érudition ravissante
les années 20 sont souvent bien servies par les romans de la fin du siècle
dialogues colorés d’humour et d’une érudition ravissante
challenging
dark
mysterious
fast-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Yes
Content Warnings
Graphic: Death, Misogyny, Rape, Sexual content, Suicide, Medical content, Kidnapping, Death of parent, Fire/Fire injury, Gaslighting
One of the most toxic premises I've ever read. I kept being disgusted by the topic of this book and I so don't recommend it.
adventurous
dark
tense
medium-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Yes
challenging
emotional
reflective
fast-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
Complicated
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Yes
Ca să locuiască cineva pe insula asta înseamnă că are ceva de ascuns. Sunt sigură că bătrânul are o taină. N-am nici o idee despre ce-ar putea fi vorba; judecând însă după precauţiile pe care şi le ia, trebuie să fie ceva grav.
O dată pe zi, un vaporaş pleacă din portul Nœud spre Mortes-Frontières. Oamenii bătrânului aşteaptă la debarcader; proviziile, eventuala corespondenţă şi sărmana aceea de Jacqueline sunt aprig controlate. Aceasta din urmă e cea care mi-a povestit totul, cu o indignare mocnită: de ce anume ar putea fi bănuită, ea, care se află în serviciul bătrânului de treizeci de ani? Aş vrea şi eu să ştiu.
Vaporaşul acela prăpădit l-am luat şi eu, o singură dată, acum aproape cinci ani. A fost un simplu dus şi uneori mă gândesc că nu va exista niciodată şi un întors.
Atunci când îmi şoptesc în gând, îl numesc întotdeauna bătrânul: e nedrept, căci bătrâneţea e departe de a fi însuşirea principală a lui Omer Loncours. Căpitanul este omul cel mai generos pe care l-am întâlnit vreodată; îi datorez totul, începând cu viaţa. Şi totuşi, atunci când vocea mea intimă şi liberă vorbeşte înăuntrul meu, ea îl numeşte „bătrânul”.
Există o întrebare pe care mi-o pun neîncetat: n-ar fi fost mai bine dacă muream eu acum cinci ani, în bombardamentul care m-a desfigurat?
Uneori nu mă pot abţine să-i spun bătrânului:
— De ce nu m-aţi lăsat să crap, Căpitane? De ce m-aţi salvat?
El se indignează de fiecare dată:
— Atunci când îţi stă în putere să nu mori, a rămâne în viaţă e o datorie!
— De ce?
— Pentru cei în viaţă care te iubesc!
— Cei care mă iubesc au murit în bombardament.
— Dar eu? Eu te-am iubit ca un tată din prima zi. Eşti fiica mea de cinci ani încoace.
O dată pe zi, un vaporaş pleacă din portul Nœud spre Mortes-Frontières. Oamenii bătrânului aşteaptă la debarcader; proviziile, eventuala corespondenţă şi sărmana aceea de Jacqueline sunt aprig controlate. Aceasta din urmă e cea care mi-a povestit totul, cu o indignare mocnită: de ce anume ar putea fi bănuită, ea, care se află în serviciul bătrânului de treizeci de ani? Aş vrea şi eu să ştiu.
Vaporaşul acela prăpădit l-am luat şi eu, o singură dată, acum aproape cinci ani. A fost un simplu dus şi uneori mă gândesc că nu va exista niciodată şi un întors.
Atunci când îmi şoptesc în gând, îl numesc întotdeauna bătrânul: e nedrept, căci bătrâneţea e departe de a fi însuşirea principală a lui Omer Loncours. Căpitanul este omul cel mai generos pe care l-am întâlnit vreodată; îi datorez totul, începând cu viaţa. Şi totuşi, atunci când vocea mea intimă şi liberă vorbeşte înăuntrul meu, ea îl numeşte „bătrânul”.
Există o întrebare pe care mi-o pun neîncetat: n-ar fi fost mai bine dacă muream eu acum cinci ani, în bombardamentul care m-a desfigurat?
Uneori nu mă pot abţine să-i spun bătrânului:
— De ce nu m-aţi lăsat să crap, Căpitane? De ce m-aţi salvat?
El se indignează de fiecare dată:
— Atunci când îţi stă în putere să nu mori, a rămâne în viaţă e o datorie!
— De ce?
— Pentru cei în viaţă care te iubesc!
— Cei care mă iubesc au murit în bombardament.
— Dar eu? Eu te-am iubit ca un tată din prima zi. Eşti fiica mea de cinci ani încoace.
adventurous
challenging
dark
emotional
mysterious
reflective
sad
tense
fast-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
Complicated
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
N/A
Flaws of characters a main focus:
Yes
Una altro piacevole romanzo dalla Nothomb.
Una ragazza vive completamente isolata in una casa su un isola completamente priva di specchi e in compagnia del vecchio Capitano. E' l'arrivo di un infermiera chiamata per curare la ragazze che metterà in moto tutta la storia, che come al solito non delude.
Bella l'idea del doppio finale, anche se io preferisco decisamente il secondo.
29 mag 2010, 12:37:53
Una ragazza vive completamente isolata in una casa su un isola completamente priva di specchi e in compagnia del vecchio Capitano. E' l'arrivo di un infermiera chiamata per curare la ragazze che metterà in moto tutta la storia, che come al solito non delude.
Bella l'idea del doppio finale, anche se io preferisco decisamente il secondo.
29 mag 2010, 12:37:53
challenging
dark
fast-paced
dark
emotional
mysterious
reflective