Take a photo of a barcode or cover
3.87 AVERAGE
3.87 AVERAGE
First 70 pages, 5/5. Then the rest of the story changed, went a new direction, which wasn’t my taste so much. The writing was mind boggling, beautifully written, so distinct. That alone warrants a read
2.5. Maybe I’m just not meant for books like this, but I found it self-absorbed and dull. There was no plot. There was only the narrator investigating his feelings in minute detail in a series of moments, essentially. Huge amounts of projection (OMG, my voice wobbled... do they now know I’m A GAY?? They must!!!) and feeling things an absurd amount (And then there was a ray of sunlight and I felt SUCH GRIEF OMG). And the end was very random. I’m seeing so many people saying that it’s a book of him coming to terms with his sexuality... No. There’s no peace, no embrace, no coming to terms. There’s a paragraph where he’s like, “huh, inversion’s a biological thing and the Germans are occasionally like me but it’s not REAL LOVE so it’s still BAD”. I suppose I’m glad I read it because I was curious. BTS’s RM was reading it and the concept of masks and personas for Singularity and Fake Love was supposed to be drawn from this, but if I want to read a self-indulgent Bildungsroman I’ll go back to Hesse.
Las novelas de Mishima siempre tienen un tinte triste y esta no es la excepción, sobretodo si en realidad es autobiográfica.
Su título no puede ser más diciente y acertado, puesto que el protagonista durante todo el trasegar del libro sostiene una lucha consigo mismo, entre la pasión y la conciencia.
Koo-Chan, al igual que Mishima es un alma atormentada y para el lector es muy interesante ser testigo de su conflicto.
Este libro hace parte de uno de mis Clubs de Lectura y sin duda no habría sido lo mismo leerlo en solitario.
Su título no puede ser más diciente y acertado, puesto que el protagonista durante todo el trasegar del libro sostiene una lucha consigo mismo, entre la pasión y la conciencia.
Koo-Chan, al igual que Mishima es un alma atormentada y para el lector es muy interesante ser testigo de su conflicto.
Este libro hace parte de uno de mis Clubs de Lectura y sin duda no habría sido lo mismo leerlo en solitario.
wouldve rated it higher if the author hadnt committed seppuku after a failed coup to restore the emperor of japan
challenging
dark
reflective
tense
medium-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
N/A
Flaws of characters a main focus:
Yes
Jukio Mišima byl výjimečně talentovaný spisovatel s okem pro krásu. Když čtete jeho literaturu, jako západní čtenář nepociťujete žádný zvláštní cizí prvek, který by vás mystifikoval. Text protkaný metaforami a literárními odkazy odkazuje na světovou, Evropskou kulturu a literaturu. Samotné dílo pak připomíná Bildungsroman, neustále jsem vzpomínala na Damiana od Hesseho.
Mišima viděl erotickou krásu násilí, která provází i hlavního hrdinu knihy jako fatalistický obraz. Homosexuální a zvrácené touhy je potřeba skrývat, Kóčan se je snaží zapudit a i sám sobě namlouvá, že nejde o jeho skutečné touhy. Vztahem s dívkou Sonoko se snaží sám sebe přesvědčit o své schopnosti být normální
Mišima viděl erotickou krásu násilí, která provází i hlavního hrdinu knihy jako fatalistický obraz. Homosexuální a zvrácené touhy je potřeba skrývat, Kóčan se je snaží zapudit a i sám sobě namlouvá, že nejde o jeho skutečné touhy. Vztahem s dívkou Sonoko se snaží sám sebe přesvědčit o své schopnosti být normální
Content Warnings
Graphic: Violence
Moderate: Sexual violence
Minor: War
challenging
dark
emotional
informative
mysterious
reflective
sad
slow-paced
...but always it was a dance without an end...
eram sigură că o să îmi placă yukio mishima, temele abordate sunt de mare interes pentru mine și abia aștept să citesc forbidden colours pentru că sunt convinsă că o să îmi placă mai mult decât confessions of a mask (adică butoh a luat naștere pornind de la cartea lui mishima, iar butoh mi se pare cea mai reală formă de manifestare a sinelui, prin/ca mișcare)
recomand oricui e interesat de subiectul sexualității și apreciază ideile/imaginile mai îndrăznețe??? ador orice autor care iese din tipare și nu se ferește să exploreze în orice sens posibil, practic îmi plac oamenii care au curajul de a exprima, iar arta e locul potrivit pentru a face asta, așadar nu e nevoie de mănuși, doar de curaj. și yukio mishima face exact asta!!
și e amuzant pentru că asta e o carte despre un bărbat care s-a ascuns toată viața (mă rog, până la 21-22 de ani, vârstă la care se termină confesiunile și povestea) de cine e, față de ceilalți, dar și față de propria persoană. finalul e oarecum incert, interpretabil, ceea ce am ajuns să apreciez în acest moment al vieții mele.
ce mi-a plăcut la nebunie (pe lângă teme, idei și vocea naratorului) e scriitura!!! doamne, ador. este superbă. sunt subiectivă, dar e suficient de directă și sensibilă, fără prea multe exagerări, cât să fie perfectă. nici prea mult, nici prea puțin. și toate comparațiile, toate alegerile - le-am simțit potrivite. omul ăsta știe să scrie.
a fost o lectură utilă - am și învățat chestiuni (hirschfeld and his theory of sexual inversion, had no idea about it haha), dar mai ales am reflectat asupra diverselor întrebări pe care mi le pun și pentru care nu am un răspuns clar încă (dar asta e fermecător, nu-i așa??).
ceea ce apreciez maxim ca subiect abordat într-o carte este presiunea pe care o simt tinerii să descopere cât mai repede cine sunt și ce vor, pe orice plan (evident aici sexualitatea este în prim plan și la ea o să mă refer). există sentimentul ăsta sufocant de a fi perfect coordonați cu dorințele noastre, cu sinele nostru real, de a ne cunoaște în cele mai mici detalii, de parcă asta o să faciliteze alegerile sau calitatea vieții noastre. nu știu ce să cred, dar sunt convinsă că presiunea asta e irelevantă, cel puțin pentru mine.
protagonistul e relatable și, cel puțin pentru mine, a fost un individ plăcut, deși face niște alegeri proaste/discutabile și e frustrantă uneori negarea cu care își privește situația, totuși e REALIST. adică fac la fel ughh (e de înțeles de ce acționează în felul ăsta/de ce se torturează astfel/de ce îi ia așa de mult să accepte, nu îl acuz de ceva sau îl judec pentru alegerile făcute!!!)
although I had hungered for it, it proved to be an uneasy feast for me.
It was as though I had not yet realized that what I was now disgusted with was my true self, was clearly a part of my true life
eram sigură că o să îmi placă yukio mishima, temele abordate sunt de mare interes pentru mine și abia aștept să citesc forbidden colours pentru că sunt convinsă că o să îmi placă mai mult decât confessions of a mask (adică butoh a luat naștere pornind de la cartea lui mishima, iar butoh mi se pare cea mai reală formă de manifestare a sinelui, prin/ca mișcare)
recomand oricui e interesat de subiectul sexualității și apreciază ideile/imaginile mai îndrăznețe??? ador orice autor care iese din tipare și nu se ferește să exploreze în orice sens posibil, practic îmi plac oamenii care au curajul de a exprima, iar arta e locul potrivit pentru a face asta, așadar nu e nevoie de mănuși, doar de curaj. și yukio mishima face exact asta!!
și e amuzant pentru că asta e o carte despre un bărbat care s-a ascuns toată viața (mă rog, până la 21-22 de ani, vârstă la care se termină confesiunile și povestea) de cine e, față de ceilalți, dar și față de propria persoană. finalul e oarecum incert, interpretabil, ceea ce am ajuns să apreciez în acest moment al vieții mele.
ce mi-a plăcut la nebunie (pe lângă teme, idei și vocea naratorului) e scriitura!!! doamne, ador. este superbă. sunt subiectivă, dar e suficient de directă și sensibilă, fără prea multe exagerări, cât să fie perfectă. nici prea mult, nici prea puțin. și toate comparațiile, toate alegerile - le-am simțit potrivite. omul ăsta știe să scrie.
a fost o lectură utilă - am și învățat chestiuni (hirschfeld and his theory of sexual inversion, had no idea about it haha), dar mai ales am reflectat asupra diverselor întrebări pe care mi le pun și pentru care nu am un răspuns clar încă (dar asta e fermecător, nu-i așa??).
ceea ce apreciez maxim ca subiect abordat într-o carte este presiunea pe care o simt tinerii să descopere cât mai repede cine sunt și ce vor, pe orice plan (evident aici sexualitatea este în prim plan și la ea o să mă refer). există sentimentul ăsta sufocant de a fi perfect coordonați cu dorințele noastre, cu sinele nostru real, de a ne cunoaște în cele mai mici detalii, de parcă asta o să faciliteze alegerile sau calitatea vieții noastre. nu știu ce să cred, dar sunt convinsă că presiunea asta e irelevantă, cel puțin pentru mine.
protagonistul e relatable și, cel puțin pentru mine, a fost un individ plăcut, deși face niște alegeri proaste/discutabile și e frustrantă uneori negarea cu care își privește situația, totuși e REALIST. adică fac la fel ughh (e de înțeles de ce acționează în felul ăsta/de ce se torturează astfel/de ce îi ia așa de mult să accepte, nu îl acuz de ceva sau îl judec pentru alegerile făcute!!!)
although I had hungered for it, it proved to be an uneasy feast for me.
It was as though I had not yet realized that what I was now disgusted with was my true self, was clearly a part of my true life
Yazardan okuduğum üçüncü kitap. Bu kitapta da yazarın fırtınalı zihninin şiddetli yansımalarını göreceğimi düşünmüştüm ama karşıma çok daha farklı bir anlatım çıktı.
Açıkçası daha ilk Mişima kitabımı elime aldığımda romandan yazara uzandığımı hissetmiştim. Bu romanda da rahatsız edici düşünceler yok değil ama diğer okuduklarıma göre daha az olduklarını söyleyebilirim.
Otobiyografik özellikler taşıyan bu romanda ihmali, yalnızlığı ama en çok da ruhsal yalnızlığı okuyoruz. Cinsel kimliğini anlamaya uğraşan, anladığında gizlemeye; bastırmaya çalışan ve bunun yaşattığı hislerle boğuşan bir karakter var karşımızda.
Roman, karakterin çocukluğunda ilk cinsel kimliğini sezdiği dönemlerden başlıyor. Diğerlerinden farklı olduğunu fark etmesiyle Kochan’ın “diğerleri” gibi olma çabasını görüyoruz. Kendini gizleyerek yoğun bir fiziksel ve zihinsel çaba sergiliyor.
Karakterin kendini kabullenmesindeki zorluklar, toplum karşısında duyduğu kaygılar; diğer yanda takıntılı düşünceleri, umutsuzluğu ve kırılganlıkları.... O gün olduğu kadar bugüne de hitap eden bir kitap. Bazı şeylerin değişme vakti geldi de geçiyor diyor.
Açıkçası daha ilk Mişima kitabımı elime aldığımda romandan yazara uzandığımı hissetmiştim. Bu romanda da rahatsız edici düşünceler yok değil ama diğer okuduklarıma göre daha az olduklarını söyleyebilirim.
Otobiyografik özellikler taşıyan bu romanda ihmali, yalnızlığı ama en çok da ruhsal yalnızlığı okuyoruz. Cinsel kimliğini anlamaya uğraşan, anladığında gizlemeye; bastırmaya çalışan ve bunun yaşattığı hislerle boğuşan bir karakter var karşımızda.
Roman, karakterin çocukluğunda ilk cinsel kimliğini sezdiği dönemlerden başlıyor. Diğerlerinden farklı olduğunu fark etmesiyle Kochan’ın “diğerleri” gibi olma çabasını görüyoruz. Kendini gizleyerek yoğun bir fiziksel ve zihinsel çaba sergiliyor.
Karakterin kendini kabullenmesindeki zorluklar, toplum karşısında duyduğu kaygılar; diğer yanda takıntılı düşünceleri, umutsuzluğu ve kırılganlıkları.... O gün olduğu kadar bugüne de hitap eden bir kitap. Bazı şeylerin değişme vakti geldi de geçiyor diyor.
Vreme îndelungată obişnuiam să susţin că mi-am văzut scena propriei naşteri. Adulţii care mă ascultau râdeau de fiecare dată când aduceam vorba despre venirea mea pe lume, lăsând impresia că mă iau peste picior, ca într-un târziu să-mi măsoare cu privirea vag umbrită de ură chipul palid, care nu prea părea de copil. Atunci când se întâmpla ca de faţă să fie persoane mai puţin apropiate, bunica mă întrerupea cu severitate în glas şi mă trimitea la joacă, departe de ceilalţi, de teamă să nu fiu considerat idiot.
Pradă hohotelor de râs, cei mari interveneau mereu cu câte-un argument ştiinţific pregătit să le întărească explicaţiile. Se exprimau totdeauna după acelaşi şablon, cu ardoarea oarecum teatrală a celui care încearcă să simplifice lucrurile pe înţelesul unui copil. Afirmau ba că la naştere pruncul n-are încă ochii deschişi, ba că n-avea cum să fi dobândit noţiuni îndeajuns de clare pentru a i se imprima ceva în memorie, chiar dacă, din întâmplare, ar fi avut ochii deschişi. Conştienţi că erau la un pas de a se prinde în plasa pe care le-o întinsesem, îmi scuturau umerii plăpânzi în aşteptarea unui semn de aprobare, cu toate că eu rămâneam încă neîncrezător. Cu un copil trebuie să fii mereu cu ochii în patru, iar acesta cu siguranţă ne-a întins o capcană, ca să afle „adevărul”. Dacă-i aşa, de ce nu întreabă de-a dreptul, cu inocenţa vârstei, „pe unde şi de ce m-am născut?” Tăcuţi, sfârşeau de fiecare dată prin a mă privi cu acel rânjet care trădează o ofensă profundă, nejustificată.
Era însă vorba de rodul propriei lor închipuiri, deoarece n-aveam de gând să-i iscodesc cu privire la acel „adevăr”. De altfel, nespus de temător în a nu-i jigni pe cei mari, era exclus să-mi fi trecut prin cap stratageme şi capcane de întins altora.
Oricât ar fi încercat să mă convingă sau să mă ia peste picior, credinţa că am văzut spectacolul propriei mele naşteri rămânea neschimbată.
Pradă hohotelor de râs, cei mari interveneau mereu cu câte-un argument ştiinţific pregătit să le întărească explicaţiile. Se exprimau totdeauna după acelaşi şablon, cu ardoarea oarecum teatrală a celui care încearcă să simplifice lucrurile pe înţelesul unui copil. Afirmau ba că la naştere pruncul n-are încă ochii deschişi, ba că n-avea cum să fi dobândit noţiuni îndeajuns de clare pentru a i se imprima ceva în memorie, chiar dacă, din întâmplare, ar fi avut ochii deschişi. Conştienţi că erau la un pas de a se prinde în plasa pe care le-o întinsesem, îmi scuturau umerii plăpânzi în aşteptarea unui semn de aprobare, cu toate că eu rămâneam încă neîncrezător. Cu un copil trebuie să fii mereu cu ochii în patru, iar acesta cu siguranţă ne-a întins o capcană, ca să afle „adevărul”. Dacă-i aşa, de ce nu întreabă de-a dreptul, cu inocenţa vârstei, „pe unde şi de ce m-am născut?” Tăcuţi, sfârşeau de fiecare dată prin a mă privi cu acel rânjet care trădează o ofensă profundă, nejustificată.
Era însă vorba de rodul propriei lor închipuiri, deoarece n-aveam de gând să-i iscodesc cu privire la acel „adevăr”. De altfel, nespus de temător în a nu-i jigni pe cei mari, era exclus să-mi fi trecut prin cap stratageme şi capcane de întins altora.
Oricât ar fi încercat să mă convingă sau să mă ia peste picior, credinţa că am văzut spectacolul propriei mele naşteri rămânea neschimbată.
reflective
medium-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Yes