Scan barcode
lisaliest's review
adventurous
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? No
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? No
4.0
moyerholly's review
adventurous
emotional
funny
mysterious
tense
fast-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? No
4.25
Honestly, better than the first, in my opinion!
thomcat's review
4.0
Strong characters and great locations continue, including a cameo by a famous king. The humor (and even fart jokes) is a good match as well. Read aloud with my daughter, and we did *not* appreciate the frequent djinn word puns.
Like the first book, this story is mythological fantasy, with magic, but set in our modern day world. This element, along with what is clearly well thought out folkore of the djinn is excellent. My only quibbles with this particular book (aside from djinntolerable puns) was the ending, which crammed a lot of wrap up (and some foreshadowing of future books) into just a few pages.
Yes, this took months to read - but our library system had exactly one (1) copy, with three other people waiting for it on hold. Glad to have finally finished it; may not dive into the next immediately.
Like the first book, this story is mythological fantasy, with magic, but set in our modern day world. This element, along with what is clearly well thought out folkore of the djinn is excellent. My only quibbles with this particular book (aside from djinntolerable puns) was the ending, which crammed a lot of wrap up (and some foreshadowing of future books) into just a few pages.
Yes, this took months to read - but our library system had exactly one (1) copy, with three other people waiting for it on hold. Glad to have finally finished it; may not dive into the next immediately.
wirsindgefangene's review against another edition
4.0
Der zweite Teil der "Kinde des Dschinn" ist auf jeden Fall viel besser als der erste und hat mir diesmal wirklich Freude gemacht. Natürlich darf ich als erwachsener Leser nicht allzu viel erwarten. Übrigens kann man diesen Band auch lesen, ohne seinen Vorgänger gelesen zu haben, da besonders am Anfang viel aus dem ersten Buch erklärt wird. Ich würde sogar empfehlen, "Das Akenathen Abenteuer" zu überspringen, da es viele Längen hat und ziemlich langweilig ist. "Gefangen im Palast von Babylon" ist sehr spannend und eine der Auflösungen am Ende hat sogar mich überrascht. Leider ist der Prolog meiner Meinung nach viel zu lang und überhaupt nicht gut gelungen, da hätte man lieber andere Stellen (z.B. das Dschinnverso-Turnier) kürzen sollen.
Da es eine deutliche Steigerung zwischen beiden Büchern gibt, denke ich, dass der dritte Band unter Umständen noch besser sein könnte und freue mich deswegen schon darauf.
Da es eine deutliche Steigerung zwischen beiden Büchern gibt, denke ich, dass der dritte Band unter Umständen noch besser sein könnte und freue mich deswegen schon darauf.
read_with_riley's review
3.0
I was a little weirded out by The Blue Djinn of Babylon, and a little sad and angry about a few parts. But, again, it was overall pretty good.
epictetsocrate's review against another edition
3.0
Eu vreau să fiu o vrăjitoare, anunţă Philippa, să am o mulţime de negi!
— Iar eu vreau să fiu un vampir, spuse John, să am sânge adevărat pe dinţi!
— Amândoi ştiţi că nici nu încape discuţie, replică sec mama celor doi.
— Ne certăm pe asta în fiecare an, oftă John. Nu înţeleg ce ai împotrivă, mamă. Halloweenul este doar o distracţie inofensivă.
John şi Philippa Gaunt, care locuiau pe strada 77 Est, la numărul 7, în New York, erau nişte gemeni cărora le plăceau aceleaşi lucruri ca tuturor copiilor din lume. Lucruri precum mersul cu colindul în ziua de Halloween. Dar întâmplarea făcea ca ei să fie şi djinni, cu puteri extraordinare, ca, de pildă, îndeplinirea a trei dorinţe. Sau, cel puţin, asta puteau să facă atunci când era mai cald afară. Djinnii, fiind plămădiţi din foc, nu suportă deloc frigul, iar djinnii tineri şi neexperimentaţi, ca John şi Philippa, sunt aproape lipsiţi de puteri în climate mai reci. De aceea, djinnii trăiesc cel mai adesea în ţinuturi deşertice caniculare. Ei bine, dacă în New York vara este foarte cald, iernile sunt foarte geroase şi, chiar înainte de sfârşitul lunii octombrie, vremea începe să se răcească zdravăn. Dar în acel an, în ziua de Halloween era neobişnuit de cald şi, încercând să-i împace într-o oarecare măsură pe copii pentru faptul că le interzicea să meargă la colindat împreună cu prietenii lor, doamna Gaunt, care era de asemenea djinn, le făcu o propunere.
— Auziţi, începu ea, de ce n-am profita de vremea asta, ca să mergem în Central Park, unde puteţi amândoi să intraţi în câte un animal – aşa, ca să nu vă pierdeţi exerciţiul. La urma urmei, ar putea fi ultima voastră ocazie să vă folosiţi puterile mai înainte de venirea iernii.
— Dar eu nu vreau să fiu un animal! se împotrivi Philippa. Eu vreau să fiu o vrăjitoare cu o mulţime de negi.
— Iar eu vreau să fiu Dracula, stărui John, cu dinţii mânjiţi de sânge.
— Iar eu spun nu, repetă doamna Gaunt.
Cu ani în urmă, la puţină vreme după ce-l cunoscuse pe domnul Gaunt, ea însăşi se jurase să nu-şi mai folosească puterile de djinn, din motive încă neclare gemenilor. John credea că hotărârea fusese legată de faptul că tatăl lor, Edward, era un om obişnuit şi destul de nervos că avea doi copii cărora le stătea în putere – cel puţin, în lunile de vară – să-l prefacă într-un animal. Probabil că tocmai din acest motiv doamna Gaunt făcuse mai demult un târg cu John şi cu Philippa, să-şi folosească puterile de djinn doar după ce îi cereau ei voie. Asta, pentru evitarea unor acţiuni pripite, pe care ei să le regrete mai târziu, căci puterea unui djinn, chiar şi a unuia tânăr, este foarte mare. Dar, de asemenea, ea ştia că djinnii tineri aveau nevoie, din când în când, să-şi mai exerseze puterile, fie şi numai de dragul menţinerii în bună formă.
— Iar eu vreau să fiu un vampir, spuse John, să am sânge adevărat pe dinţi!
— Amândoi ştiţi că nici nu încape discuţie, replică sec mama celor doi.
— Ne certăm pe asta în fiecare an, oftă John. Nu înţeleg ce ai împotrivă, mamă. Halloweenul este doar o distracţie inofensivă.
John şi Philippa Gaunt, care locuiau pe strada 77 Est, la numărul 7, în New York, erau nişte gemeni cărora le plăceau aceleaşi lucruri ca tuturor copiilor din lume. Lucruri precum mersul cu colindul în ziua de Halloween. Dar întâmplarea făcea ca ei să fie şi djinni, cu puteri extraordinare, ca, de pildă, îndeplinirea a trei dorinţe. Sau, cel puţin, asta puteau să facă atunci când era mai cald afară. Djinnii, fiind plămădiţi din foc, nu suportă deloc frigul, iar djinnii tineri şi neexperimentaţi, ca John şi Philippa, sunt aproape lipsiţi de puteri în climate mai reci. De aceea, djinnii trăiesc cel mai adesea în ţinuturi deşertice caniculare. Ei bine, dacă în New York vara este foarte cald, iernile sunt foarte geroase şi, chiar înainte de sfârşitul lunii octombrie, vremea începe să se răcească zdravăn. Dar în acel an, în ziua de Halloween era neobişnuit de cald şi, încercând să-i împace într-o oarecare măsură pe copii pentru faptul că le interzicea să meargă la colindat împreună cu prietenii lor, doamna Gaunt, care era de asemenea djinn, le făcu o propunere.
— Auziţi, începu ea, de ce n-am profita de vremea asta, ca să mergem în Central Park, unde puteţi amândoi să intraţi în câte un animal – aşa, ca să nu vă pierdeţi exerciţiul. La urma urmei, ar putea fi ultima voastră ocazie să vă folosiţi puterile mai înainte de venirea iernii.
— Dar eu nu vreau să fiu un animal! se împotrivi Philippa. Eu vreau să fiu o vrăjitoare cu o mulţime de negi.
— Iar eu vreau să fiu Dracula, stărui John, cu dinţii mânjiţi de sânge.
— Iar eu spun nu, repetă doamna Gaunt.
Cu ani în urmă, la puţină vreme după ce-l cunoscuse pe domnul Gaunt, ea însăşi se jurase să nu-şi mai folosească puterile de djinn, din motive încă neclare gemenilor. John credea că hotărârea fusese legată de faptul că tatăl lor, Edward, era un om obişnuit şi destul de nervos că avea doi copii cărora le stătea în putere – cel puţin, în lunile de vară – să-l prefacă într-un animal. Probabil că tocmai din acest motiv doamna Gaunt făcuse mai demult un târg cu John şi cu Philippa, să-şi folosească puterile de djinn doar după ce îi cereau ei voie. Asta, pentru evitarea unor acţiuni pripite, pe care ei să le regrete mai târziu, căci puterea unui djinn, chiar şi a unuia tânăr, este foarte mare. Dar, de asemenea, ea ştia că djinnii tineri aveau nevoie, din când în când, să-şi mai exerseze puterile, fie şi numai de dragul menţinerii în bună formă.
jkrnomad's review against another edition
4.0
I really enjoy reading this series. This particular story took me a while to get into. The plot in the first book was very engaging and easier to follow. I am still missing bits that help to understand what role djinn have in the world of mundanes. Or are mundanes in the world of djinn??