You need to sign in or sign up before continuing.


Nabokov‘s 4th novel is short one and this time it was good fun from the opening line. There is a playful sense to it, as the narrator, maybe with a touch of Dostoyevsky‘s instability, does an assortment of seeming ridiculous things, while he obsesses at spying on his closest friends. It has a clever structure. Nothing too profound, but a well crafted little book.

-----------------------------------------------

23. The Eye by Vladimir Nabokov
translation: from Russian, by Dmitri Nabokov, with the author, 1965
published: 1930
format: 107-page Paperback
acquired: February
read: Apr 28-29
time reading: 2 hr 36 min, 1.5 min/page
rating: 4
locations: Berlin
about the author April 22 1899 – July 2 1977. Russia born, educated at Trinity College in Cambridge, 1922, later lived in Berlin (1922-1937), the US (1941-1961) and Montreux, Switzerland (1961-1977).
dark funny reflective slow-paced
Plot or Character Driven: Character
Strong character development: No
Loveable characters: No
Diverse cast of characters: No
Flaws of characters a main focus: Yes

Expand filter menu Content Warnings
reflective tense fast-paced
Plot or Character Driven: Character
Strong character development: No
Loveable characters: No
Diverse cast of characters: Complicated
Flaws of characters a main focus: Yes

Expand filter menu Content Warnings

Am cunoscut-o pe femeia aceea, pe Matilda, în timpul primei toamne a existenţei mele ca émigré în Berlin, la începutul anilor douăzeci din două perioade de timp, din secolul acesta şi din dezgustătoarea mea viaţă. Cineva tocmai îmi găsise un post de preceptor într-o familie rusească ce nu sărăcise încă şi subzista în continuare fantasmând la vechile sale obiceiuri din St. Petersburg. Nu avusesem nicio experienţă anterioară în creşterea copiilor ― n-aveam nici cea mai mică idee cum să mă comport şi despre ce să vorbesc cu ei. Erau doi, ambii băieţi. În prezenţa lor, simţeam o stinghereală umilitoare.

Îmi ţineau socoteala cât fumez, iar această dulce curiozitate mă făcea să ţin ţigara într-un unghi ciudat, nefiresc, ca şi când aş fi fumat pentru prima dată; îmi tot împrăştiam scrumul în poală, iar privirile lor lungi, perspicace, treceau grijulii de la mâna mea la polenul gri deschis, pe care încercările de a-l îndepărta îl impregnau tot mai mult în lâna pantalonilor.

Matilda, o prietenă a părinţilor lor, îi vizita adesea şi rămânea la cină. Într-o seară, pe când pleca şi afară cădea o ploaie torenţială, i-au împrumutat o umbrelă, iar ea a zis: „Ce drăguţ, vă mulţumesc foarte mult, tânărul mă va conduce acasă şi o va aduce înapoi”. De atunci, a o conduce acasă era una dintre îndatoririle mele. Presupun că mi se părea atrăgătoare această doamnă durdulie, neinhibată, cu ochi ca de văcuţă, cu gura ei mare care, atunci când se uita în oglinda de buzunar ca să-şi pudreze faţa, se strângea într-o încreţitură roşie-stacojie ce se voia a fi un boboc de trandafir. Avea glezne zvelte şi un mers graţios, ceea ce compensa multe alte lucruri. Iradia o căldură generoasă; de îndată ce apărea, aveam senzaţia că cineva a pornit încălzirea în încăpere, iar când, după ce scăpăm de acest uriaş cuptor viu conducând-o acasă şi mă întorceam singur mergând pe jos, înconjurat de sunetele lichide şi de strălucirea de argint viu a nopţii necruţătoare, îmi era frig, frig până la greaţă.
challenging mysterious reflective fast-paced
Plot or Character Driven: N/A
Strong character development: No
Loveable characters: N/A
Diverse cast of characters: N/A
Flaws of characters a main focus: Complicated

I just finished the book and kind of wanted to rattle off my general interpertation and immediate thoughts about it so I'm sorry if this comes off as more of a ramble than anything else. The story to me is one of trying to interperet who one is through a narrative experience. The suicide at the beginning does not take place through a literal lense, but through a metaphorical one. Like how in our own world we're forced to, in a sense,"kill ourselves off" in order to step outside of what we "know" to be real and inhabit the shoes of a protagonist who we know isn't. We're not actually dead, but by choosing to engage with the work we're required to meet it upon its own level, suspend your disbelief, and thus pretend that it's real thus forgetting your own world and lives if only for the moment in seeking for some form of enlightenment or entertainment.

TL;DR: It's a book about reading books, and I really liked it. 5 stars.

haunting and very, very russian

Un malinconico racconto incentrato su un gruppetto di emigrati russi in Germania (scappati dalla rivoluzione comunista).
Da apprezzare non tanto per la trama (molto esile) o i personaggi (piuttosto mediocri), quanto per la narrazione, che rende suggestive certe scene, e rende affascinante e peculiare una vicenda in fondo banalotta.
Elegante ritratto, in particolare, di un personaggio sfuggevole, quasi privo di identità, se non di quella che gli attribuiscono gli altri.
Non sono granché convinto della correttezza della descrizione nella quarta di copertina, nè dei commenti che ho letto su Goodreads:
Spoileril protagonista/narratore ha tentato il suicidio, ma senza successo. Non è davvero morto, nonostante lui affermi il contrario. Il suo descriversi come un morto, che immagina e ricrea una specie di piccolo mondo, non è, a mio parere, da intendersi alla lettera. Avrebbe ben poco senso, a mio parere, ed anche ben poco fascino, se davvero fosse morto. Il punto è che lui si considera "morto", ed osserva la propria vita dal "di fuori" (o quanto meno ci prova).
dark reflective fast-paced

a little too existential for my taste but still enjoyable. very up in the air and open ended kind of story