Take a photo of a barcode or cover
3.4 AVERAGE
3.4 AVERAGE
Look, I can’t make this book appear or sound fun. Surface level: a woman (that is to say, low-class/poor) named Gertrude has come to dislike her life of raising and bearing more children. She hates her abusive husband. She struggles to find joy, a way out.
Her eldest son, William, dies, and her middle son, Paul, becomes the focus of her life and of the book. Paul is a painter with a day job who very much loves his mother (and because of his devout love, struggles to love anyone else). His mother desires a life inaccessible to her (or any of the other women in this story because, you know, they’re women…and poor) and lives it through Paul as well as her other children and comes to resent them as they grow independent.
Paul struggles between loving two women, Miriam (spiritual) and Clara (worldly), ultimately loves neither, and ends up messing everyone’s life up for a decade or so.
Then his mother dies a slow death. The way it ruins his life is really heartbreaking and the detailed recounting of her last breaths in bed is all too real/familiar. Ultimately, Paul is able to let this go and continue on.
Much like the Russian authors writing accounts of peasant life in a realistic style, this is a window into life for the downtrodden of Nottinghamshire. It’s about all the small ways we slowly pull away from our parents as we establish our own lives and joy and the pain of those experiences, and of finding love and wrestling with choosing a path, and losing family members and processing that, or of trying to find a place/having to fight for basic rights. Beautifully written, pedestrian-but-profound…I’m glad I read it.
Her eldest son, William, dies, and her middle son, Paul, becomes the focus of her life and of the book. Paul is a painter with a day job who very much loves his mother (and because of his devout love, struggles to love anyone else). His mother desires a life inaccessible to her (or any of the other women in this story because, you know, they’re women…and poor) and lives it through Paul as well as her other children and comes to resent them as they grow independent.
Paul struggles between loving two women, Miriam (spiritual) and Clara (worldly), ultimately loves neither, and ends up messing everyone’s life up for a decade or so.
Then his mother dies a slow death. The way it ruins his life is really heartbreaking and the detailed recounting of her last breaths in bed is all too real/familiar. Ultimately, Paul is able to let this go and continue on.
Much like the Russian authors writing accounts of peasant life in a realistic style, this is a window into life for the downtrodden of Nottinghamshire. It’s about all the small ways we slowly pull away from our parents as we establish our own lives and joy and the pain of those experiences, and of finding love and wrestling with choosing a path, and losing family members and processing that, or of trying to find a place/having to fight for basic rights. Beautifully written, pedestrian-but-profound…I’m glad I read it.
Full of characters incapable of happiness, and unable to understand what they can give or need from each other.
I'm not glad it's over, I'm delighted. But still, I've read worse and Sons and Lovers had several good parts, periods that got me to continue reading it - I just really wanted to know if he'll be able to leave his mother's clutches or not. I'm still not sure about that but I have a feeling that he'll spend his life unable to love anyone.
As for the characters, JFC, everyone here's crazy!!! Except Clara, I kinda liked her and I'm happy she got some kind of happy ending. Paul's way of thinking and behaving with women around him made me really mad, and I would lie if I say I didn't throw the book away from me couple of times. He's so frustrating, stupid idiot! As I said, Miriam is for all purposes asexual in my mind, and I can't even blame religion on that.
In the end, I felt sorry for Paul, living his life like a plant, no one deserves that kind of life.
As for the characters, JFC, everyone here's crazy!!! Except Clara, I kinda liked her and I'm happy she got some kind of happy ending. Paul's way of thinking and behaving with women around him made me really mad, and I would lie if I say I didn't throw the book away from me couple of times. He's so frustrating, stupid idiot! As I said, Miriam is for all purposes asexual in my mind, and I can't even blame religion on that.
In the end, I felt sorry for Paul, living his life like a plant, no one deserves that kind of life.
dark
reflective
sad
medium-paced
Nici nu știu cum să încep. Există atât de multe chestii care mi-au plăcut la D.H. Lawrence, încât cartea asta m-a făcut să trec prin toate stările posibile.
Hai să începem cu o scurtă povestioară - pentru că we all know how much I love to use my goodreads reviews as diary pages și să revin mai târziu asupra lor. Aparent, colega mea de bancă are cartea asta, deși n-a citit-o, și o folosește ca să-și țină banii în ea - ca tot românul. Am aflat acest lucru pentru că am pus un story despre carte și ea m-a întrebat de ce ediția ei se numește "Fii și amanți", în loc de "Fii și îndrăgostiți", ca a mea. Ceea ce e foarte amuzant, pentru că după ce aveți un insight în temele pe care le folosește cartea, să vă zic că e foarte relevantă pentru relația acestei prietene ale mele cu gagicul ei mi se pare extrem de amuzant. Foarte fatidic, aș zice.
Oricum, Lawrence mă speria la început. Am citit acum câteva săptămâni Writers and Lovers de Lily King (cred) și acolo protagonista trece printr-o fază în care citește biografiile unor autori a căror mamă a murit. Despre Lawrence, apare un citat, în care zice că el a refuzat o femeie după ce mama lui a murit, spunându-i că nu ar putea fi cu ea "because he loved his mother like a lover". Of course că am devenit conștientă de complexul Oedip și Freud, deci eram foarte reticentă să citesc cartea asta. Fun fact, am început-o acum pentru că mi-am scris toate cărțile de acasă pe bilețele și după am extras unul la nimereală. Încă fac asta ca să mă descurc cu indecizia.
Deci, pe scurt, titlul are mult sens, pentru că putem împărți volumul două părți - una despre copilăria lui Paul Morel, iar cealaltă despre experiențele lui amoroase cu două femei, Miriam și Clara.
Mie, sincer, mi-a plăcut maxim de Miriam. Am subliniat, mâzgălit, însemnat, colorat atât de multe fragmente pentru relația celor doi. Lawrence îmi amintește de Hardy, ba chiar îl are ca înfluență, iar Thomas Hardy pentru mine e unul dintre singurii male writers care au înțeles vreodată femeia. Fiind inspirată din viața lui, pot doar spune că Lawrence a înțeles-o pe fata după care este inspirată Miriam, sau că măcar imaginația lui a excelat în această privință.
În plus, eu nu cred că vreun alt autor a înțeles mai bine vreodată ideea de boyhood ca Lawrence. Da, sigur, poate J.D. Salinger sau Mark Twain, dar tot cred că nu se compară.
Niște puncte de discutat pentru că nu știu cum altfel să-mi organizez review-ul:
1. Eșuarea lui Paul în privința vieții sale romantice - Paul eșuează încă din motivul pe care i-l spune mamei lui la un moment dat, ceva de genul "nu o să pot să mă căsătoresc cât timp vei trăi tu". Ceea ce e într-un fel atât trist cât și realist. Inspirat din propria viață a scriitorului. Din câte am înțeles, Freud nu-și scrisese propriile teorii la momentul la care a fost scrisă cartea, ceea ce face întreaga situație să fie și mai interpretabilă.
2. "Paul se luptă cu virginitatea" - eu cred că ce încerca Paul să facă, trecând de la Mirima la Clara fără o direcție foarte clară, era să-și vindece rănile sufletești prin experiențe carnale. Iubirea dintre el si Miriam e pură, religioasă, până când îi zice de căsătorie, deoarece vrea experiența trupească fără să renunțe la suflet. Vrea două lucruri opuse și nu le poate îmbina fără să se distrugă în timpul procesului de a le obține. (Foarte Ion coded)
Avem în suflet un fel de perversitate care ne face să nu vrem, să fugim chiar de lucrul pe care îl dorim. Trebuie să ne luptăm cu asta.
Miriam se mulează după dorințele lui Paul, deși asta înseamnă să se piardă pe sine. Vrea ce vrea și el chiar dacă asta o face să sufere. Consideră actul de a-l iubi pe Paul ca pe un sacrificu de sine, dar asta nu-i convine băiatului. Îmi place mult cum iubirea dintre ei începe din tinerețea amândurora, și la final Paul crede că Miriam îl poate salva, când ea e singura care i-a mai rămas, dar Paul trebuie să învețe că niciuna dintre aceste femei din viața lui nu-l poate salva, într-un final, de sine însuși.
Cu Clara, lucrurile-s mai diferite. Clara e căsătorită. Aventura lor e mai lipsită de profunzime, iar în final Clara se întoarce la bărbatul ei datorită tot experienței trăite cu Paul.
Totuși, Paul nu se poate dărui complet unei femei. El vrea libertate. Îi mărturisește la un moment dar mamei sale că crede că e ceva greșit la el. Simte că Miriam l-ar păstra într-un buzunar, iar Clara nu poate fi ce vrea el, deși la început l-au atras prejudiciile ei față de bărbați.
Chiar o iubesc pe Clara și am iubit-o pe Miriam, dar n-as putea să mă ofer lor în căsătorie. N-aș putea să le aparțin. Se pare că ele mă vor, dar eu nu pot să fiu al lor.
3. Stilul lui D.H. Lawrence - Lawrence avea scriitura aceea de filosof. Atât de multe fraze nu au sens, și totuși fac sens. Cred că oricine ar încerca să găseasca un sens unitar ar eșua, pentru că firul gândirii e atât de discontinuu. Se simte ca și cum scria câteva pagini azi, iar mâine nu-și mai amintea cum să continue rândul. Sunt folosite multe metafore abstracte, care nu au o interpretare exactă, din punctul meu de vedere, dar le pot percepe în context. Mi-a plăcut asta, deși se deosebește de realismul lui Hardy sau Stendhal. E mult mai înfrumusețat, în locul acelei durități crude clasice.
4. Am un citat despre Lawrence, din Charles Bukowski (Șuncă pe pâine/ [b:Ham on Rye|38501|Ham on Rye|Charles Bukowski|https://i.gr-assets.com/images/S/compressed.photo.goodreads.com/books/1388195001l/38501._SY75_.jpg|958661]):
There was no sense to life, to the structure of things. D.H. Lawrence had known that. You needed love, but not the kind of love most people used and were used up by. Old D.H. had known something. His buddy Huxley was just an intellectual fidget, but what a marvelous one. Better than G.B. Shaw with that hard keel of a mind always scraping bottom, his labored wit finally only a task, a burden on himself, preventing him from really feeling anything, his brilliant speech finally a bore, scraping the mind and the sensibilities. It was good to read them all though. It made you realize that thoughts and words could be fascinating, if finally useless.
5. Walter Morel - tatăl alcoolic al lui Paul; deși nu pare extrem de important, entitatea lui în familie e mai mult decât semnificativă pentru dezvoltarea lui Paul. Acțiunile tatălui, în mod indirect, dictează viața acestei familii. De asemenea, mi s-a părut că un moment important e când naratorul începe să-l numească pe Paul domnul Morel, nu Paul, căci începe să se asemene din ce în ce mai mult cu tatăl său.
6. Partea ma favorită va fi în continuare începutul poveștii de iubire dintre Paul și Miriam, iar unul dintre momentele mele favorite e cel în care Miriam se roagă să nu-l iubească pe Paul dacă nu este voia lui Dumnzeu sau să o facă în caz contrar.
- Fă, Doamne, să nu-l iubesc pe Paul Morel. Nu mă lăsa să îl iubesc, dacă nu trebuie să-l iubesc.
[..] ceva între ea și Dumnezeu. Ea urma să fie o jertfă . Dar era jertfa lui Dumnezeu, nu a lui Paul Morel sau a ei.
- Dar, Doamne, dacă este voia Ta să-l iubesc, fă-mă să-l iubesc, așa cum ar fi făcut Hristos, care a murit pentru mântuirea sufletelor oamenilor. Fă-mă să-l iubesc minunat, pentru că este fiul Tău.
Uitați niște citate relevante, dragi mie, și mai scurte pentru că trebuie să le transcriu din carte:
El și ea erau o rugăciune
dacă o persoană iubește, iubește și cealaltă
"nesabuinta este aproape o răzbunare a barbatului pe femeia lui. El considera ca nu e pretuit, asa ca risca sa se distrugă pentru a o priva tot de el"
Tu nu vrei să iubești - tu râvnești veșnic și anoraml să fii iubită. Tu absorbi și absorbi, de parcă trebuie să te umpli cu iubire, pentru că undeva ai o lipsă.
Ea era mereu tristă, visând la religia ei, iar el era pentru ea aproape o religie
Hai să începem cu o scurtă povestioară - pentru că we all know how much I love to use my goodreads reviews as diary pages și să revin mai târziu asupra lor. Aparent, colega mea de bancă are cartea asta, deși n-a citit-o, și o folosește ca să-și țină banii în ea - ca tot românul. Am aflat acest lucru pentru că am pus un story despre carte și ea m-a întrebat de ce ediția ei se numește "Fii și amanți", în loc de "Fii și îndrăgostiți", ca a mea. Ceea ce e foarte amuzant, pentru că după ce aveți un insight în temele pe care le folosește cartea, să vă zic că e foarte relevantă pentru relația acestei prietene ale mele cu gagicul ei mi se pare extrem de amuzant. Foarte fatidic, aș zice.
Oricum, Lawrence mă speria la început. Am citit acum câteva săptămâni Writers and Lovers de Lily King (cred) și acolo protagonista trece printr-o fază în care citește biografiile unor autori a căror mamă a murit. Despre Lawrence, apare un citat, în care zice că el a refuzat o femeie după ce mama lui a murit, spunându-i că nu ar putea fi cu ea "because he loved his mother like a lover". Of course că am devenit conștientă de complexul Oedip și Freud, deci eram foarte reticentă să citesc cartea asta. Fun fact, am început-o acum pentru că mi-am scris toate cărțile de acasă pe bilețele și după am extras unul la nimereală. Încă fac asta ca să mă descurc cu indecizia.
Deci, pe scurt, titlul are mult sens, pentru că putem împărți volumul două părți - una despre copilăria lui Paul Morel, iar cealaltă despre experiențele lui amoroase cu două femei, Miriam și Clara.
Mie, sincer, mi-a plăcut maxim de Miriam. Am subliniat, mâzgălit, însemnat, colorat atât de multe fragmente pentru relația celor doi. Lawrence îmi amintește de Hardy, ba chiar îl are ca înfluență, iar Thomas Hardy pentru mine e unul dintre singurii male writers care au înțeles vreodată femeia. Fiind inspirată din viața lui, pot doar spune că Lawrence a înțeles-o pe fata după care este inspirată Miriam, sau că măcar imaginația lui a excelat în această privință.
În plus, eu nu cred că vreun alt autor a înțeles mai bine vreodată ideea de boyhood ca Lawrence. Da, sigur, poate J.D. Salinger sau Mark Twain, dar tot cred că nu se compară.
Niște puncte de discutat pentru că nu știu cum altfel să-mi organizez review-ul:
1. Eșuarea lui Paul în privința vieții sale romantice - Paul eșuează încă din motivul pe care i-l spune mamei lui la un moment dat, ceva de genul "nu o să pot să mă căsătoresc cât timp vei trăi tu". Ceea ce e într-un fel atât trist cât și realist. Inspirat din propria viață a scriitorului. Din câte am înțeles, Freud nu-și scrisese propriile teorii la momentul la care a fost scrisă cartea, ceea ce face întreaga situație să fie și mai interpretabilă.
2. "Paul se luptă cu virginitatea" - eu cred că ce încerca Paul să facă, trecând de la Mirima la Clara fără o direcție foarte clară, era să-și vindece rănile sufletești prin experiențe carnale. Iubirea dintre el si Miriam e pură, religioasă, până când îi zice de căsătorie, deoarece vrea experiența trupească fără să renunțe la suflet. Vrea două lucruri opuse și nu le poate îmbina fără să se distrugă în timpul procesului de a le obține. (Foarte Ion coded)
Avem în suflet un fel de perversitate care ne face să nu vrem, să fugim chiar de lucrul pe care îl dorim. Trebuie să ne luptăm cu asta.
Miriam se mulează după dorințele lui Paul, deși asta înseamnă să se piardă pe sine. Vrea ce vrea și el chiar dacă asta o face să sufere. Consideră actul de a-l iubi pe Paul ca pe un sacrificu de sine, dar asta nu-i convine băiatului. Îmi place mult cum iubirea dintre ei începe din tinerețea amândurora, și la final Paul crede că Miriam îl poate salva, când ea e singura care i-a mai rămas, dar Paul trebuie să învețe că niciuna dintre aceste femei din viața lui nu-l poate salva, într-un final, de sine însuși.
Cu Clara, lucrurile-s mai diferite. Clara e căsătorită. Aventura lor e mai lipsită de profunzime, iar în final Clara se întoarce la bărbatul ei datorită tot experienței trăite cu Paul.
Totuși, Paul nu se poate dărui complet unei femei. El vrea libertate. Îi mărturisește la un moment dar mamei sale că crede că e ceva greșit la el. Simte că Miriam l-ar păstra într-un buzunar, iar Clara nu poate fi ce vrea el, deși la început l-au atras prejudiciile ei față de bărbați.
Chiar o iubesc pe Clara și am iubit-o pe Miriam, dar n-as putea să mă ofer lor în căsătorie. N-aș putea să le aparțin. Se pare că ele mă vor, dar eu nu pot să fiu al lor.
3. Stilul lui D.H. Lawrence - Lawrence avea scriitura aceea de filosof. Atât de multe fraze nu au sens, și totuși fac sens. Cred că oricine ar încerca să găseasca un sens unitar ar eșua, pentru că firul gândirii e atât de discontinuu. Se simte ca și cum scria câteva pagini azi, iar mâine nu-și mai amintea cum să continue rândul. Sunt folosite multe metafore abstracte, care nu au o interpretare exactă, din punctul meu de vedere, dar le pot percepe în context. Mi-a plăcut asta, deși se deosebește de realismul lui Hardy sau Stendhal. E mult mai înfrumusețat, în locul acelei durități crude clasice.
4. Am un citat despre Lawrence, din Charles Bukowski (Șuncă pe pâine/ [b:Ham on Rye|38501|Ham on Rye|Charles Bukowski|https://i.gr-assets.com/images/S/compressed.photo.goodreads.com/books/1388195001l/38501._SY75_.jpg|958661]):
There was no sense to life, to the structure of things. D.H. Lawrence had known that. You needed love, but not the kind of love most people used and were used up by. Old D.H. had known something. His buddy Huxley was just an intellectual fidget, but what a marvelous one. Better than G.B. Shaw with that hard keel of a mind always scraping bottom, his labored wit finally only a task, a burden on himself, preventing him from really feeling anything, his brilliant speech finally a bore, scraping the mind and the sensibilities. It was good to read them all though. It made you realize that thoughts and words could be fascinating, if finally useless.
5. Walter Morel - tatăl alcoolic al lui Paul; deși nu pare extrem de important, entitatea lui în familie e mai mult decât semnificativă pentru dezvoltarea lui Paul. Acțiunile tatălui, în mod indirect, dictează viața acestei familii. De asemenea, mi s-a părut că un moment important e când naratorul începe să-l numească pe Paul domnul Morel, nu Paul, căci începe să se asemene din ce în ce mai mult cu tatăl său.
6. Partea ma favorită va fi în continuare începutul poveștii de iubire dintre Paul și Miriam, iar unul dintre momentele mele favorite e cel în care Miriam se roagă să nu-l iubească pe Paul dacă nu este voia lui Dumnzeu sau să o facă în caz contrar.
- Fă, Doamne, să nu-l iubesc pe Paul Morel. Nu mă lăsa să îl iubesc, dacă nu trebuie să-l iubesc.
[..] ceva între ea și Dumnezeu. Ea urma să fie o jertfă . Dar era jertfa lui Dumnezeu, nu a lui Paul Morel sau a ei.
- Dar, Doamne, dacă este voia Ta să-l iubesc, fă-mă să-l iubesc, așa cum ar fi făcut Hristos, care a murit pentru mântuirea sufletelor oamenilor. Fă-mă să-l iubesc minunat, pentru că este fiul Tău.
Uitați niște citate relevante, dragi mie, și mai scurte pentru că trebuie să le transcriu din carte:
El și ea erau o rugăciune
dacă o persoană iubește, iubește și cealaltă
"nesabuinta este aproape o răzbunare a barbatului pe femeia lui. El considera ca nu e pretuit, asa ca risca sa se distrugă pentru a o priva tot de el"
Tu nu vrei să iubești - tu râvnești veșnic și anoraml să fii iubită. Tu absorbi și absorbi, de parcă trebuie să te umpli cu iubire, pentru că undeva ai o lipsă.
Ea era mereu tristă, visând la religia ei, iar el era pentru ea aproape o religie
emotional
reflective
medium-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
Complicated
Loveable characters:
Yes
Diverse cast of characters:
N/A
Flaws of characters a main focus:
Yes
What can I say? I have a weakness for tales of dysfunctional families and this is no different.
Thoughts (and SOME SPOILERS):
1) Did you realise Paul Morel's name slowly morphs from "Paul" to just "Morel", which was how his alcoholic, abusive father was initially addressed? D. H. Lawrence then had to gradually differentiate the two by calling the elder one "elder Morel". Paul may not be an alcoholic or violently abusive, but he certainly doesn't treat the people around him with much respect. Like father, like son, after all.
2) Clara is deemed by some book readers and critics as a feminist or a 'new age woman', even before the word and concept existed. I don't think so... Clara remains bound by her marriage to Baxter and her life somehow constantly revolves around the two men - Paul and Baxter. I actually think Miriam is more befitting of the title. She's intellectually driven, is as equally educated as Paul, and lastly, unheeding of societal conventions of females at that time.
3) What happened to Arthur? He wasn't there when Mrs Morel was sick and passed on... Did he just disappear?
4) Despite the relatively hopeful ending, I honestly think Paul will live the rest of his life as a manic man bordering on bipolarism.
5) After I finished the book, it just occurred to me that flowers are so heavily referenced to that I'm actually seeing flowers in my mind as I recollect my thoughts about the book. Scary.
I enjoyed this a lot more than I thought I would. Bits of it were pretty sexy, in fact.
Go, DHL! I will be reading more of him.
Go, DHL! I will be reading more of him.