Take a photo of a barcode or cover
3.62 AVERAGE
3.62 AVERAGE
First book I've ever read by Clive Cussler, it's amazing worth the read!
In Clive Cussler's twentieth Dirk Pitt adventure, Arctic Drift, co-written with his son, it is the year 2011 and the world is in a place worse than now, with increasing levels of global warming, while the world knows something urgently needs to done. The United States, as the leader in carbon dioxide emissions, needs to lead the way and make a big change, and is looking for alternative means to fix the global warming as soon as possible. Meanwhile bodies are turning up dead in Canadian waters and the blame is being laid on American shoulders, causing increased tension between the two countries. And at the heart of the story is the mystery of the Franklin expedition, begun in 1845, to find the Northwest Passage through the Arctic. Both ships became trapped in the ice and the whole crew eventually died, but what is the mystery behind the secret ore they were carrying. And more importantly, where did it come from? It will take the whole Pitt family to find out the solutions to these mysteries in the latest adventure from the Cussler team.
For more book reviews and exclusive author interviews, go to BookBanter.
For more book reviews and exclusive author interviews, go to BookBanter.
The man-friend and I picked this up as as an audiobook for a long car ride and we were entertained. Cussler is often preposterous with his plot schemes, but we’ve been reading him for years (gluttons for punishment?) and can’t stop. It’s just something easy and familiar to slip back into his world. With this book, global warming is almost solved with a simple laboratory experiment (preposterous?), and then mayhem ensues by bad guys who are making serious money off of climate change.
APRILIE 1848 STRÂMTOAREA VICTORIA OCEANUL ARCTIC
Strigătul străbătu întreaga corabie precum geamătul unei sălbăticiuni rănite, ca un bocet sfâşietor ce implora venirea morţii. Vaietul se întinse apoi pe încă o voce, apoi pe încă una, până când un întreg cor de refrene monstruoase vui în întuneric. După ce ţipătul sinistru se domoli, urmară câteva momente de linişte stranie, după care sufletul torturat o luă de la capăt. Câţiva membri izolaţi ai echipajului, cei cu simţurile încă intacte, ascultau sunetele şi se rugau ca moartea să le fie cât mai uşoară.
Aflat în cabină, comandantul James Fitzjames asculta şi el, în timp ce strângea cu putere o bucată de argint brut. Se uita de aproape la roca rece şi lucioasă şi-i înjura strălucirea. Indiferent ce era, părea că adusese blestemul pe corabie. Chiar înainte de a-l fi adus la bord, mineralul era impregnat de miasma morţii. Doi membri ai echipajului unei baleniere căzuseră peste bord în timp ce transportau primele mostre de rocă şi îngheţaseră aproape instantaneu în apele Oceanului Arctic. Un alt marinar fusese înjunghiat mortal într-o încăierare, după ce încercase să schimbe câteva bucăţi de rocă pe tutun cu amicul unui tâmplar ţicnit. Iar în ultimele câteva săptămâni, se părea că mai mult de jumătate din echipaj o ia încet-încet razna, fără putinţă de scăpare. Se gândi că, fără îndoială, iarna extrem de aspră îşi avea partea ei de vină, dar simţea cumva că şi acele roci contribuiau la situaţia generală.
Gândurile îi fură întrerupte de o izbitură puternică în uşa cabinei. Reprimându-şi gestul de a se ridica şi de a răspunde la uşă, spuse doar un „Da” tăios.
Uşa se deschise brusc, iar în dreptul ei apăru un om scund, îmbrăcat cu un pulover jegos şi cu o faţă îmbujorată, uscăţivă şi murdară.
― Căpitane, unul sau doi oameni de-ai lor încearcă iar să spargă baricada, îl înştiinţă timonierul corabiei cu un pronunţat accent scoţian.
― Cheamă-l pe locotenentul Fairholme, răspunse Fitzjames, ridicându-se lent în picioare. Pune-l să adune oamenii.
Fitzjames azvârli roca pe banchetă şi-l urmă pe timonier. Ieşiră pe un coridor întunecos şi plin de mucegai, luminat doar de câteva felinare. Timonierul dispăru brusc când trecură pe lângă magazia principală, dar Fitzjames merse mai departe. Se opri în curând lângă o grămadă mare de minereu, care-i bloca drumul. Pe coridor fuseseră aşezate strategic lăzi, butoaie şi butoiaşe ― îngrămădite până spre puntea superioară ― ce creau o baricadă temporară spre compartimentele aflate la prora. Cu toate acestea, zgomotul făcut de lăzile mutate şi de mârâitul marinarilor reuşea să pătrundă cumva prin toată stiva.
― Iar s-au dus acolo, domnule, spuse un marinar cu ochii cârpiţi de somn, care păzise mormanul cu o flintă Brown Bess.
Deşi abia dacă avea nouăsprezece ani, santinela avea o barbă murdară ce dădea impresia că-i încolţeşte pe faţă ca un smoc de mărăcini.
― O să le cedăm corabia destul de curând, răspunse Fitzjames pe un ton obosit.
Strigătul străbătu întreaga corabie precum geamătul unei sălbăticiuni rănite, ca un bocet sfâşietor ce implora venirea morţii. Vaietul se întinse apoi pe încă o voce, apoi pe încă una, până când un întreg cor de refrene monstruoase vui în întuneric. După ce ţipătul sinistru se domoli, urmară câteva momente de linişte stranie, după care sufletul torturat o luă de la capăt. Câţiva membri izolaţi ai echipajului, cei cu simţurile încă intacte, ascultau sunetele şi se rugau ca moartea să le fie cât mai uşoară.
Aflat în cabină, comandantul James Fitzjames asculta şi el, în timp ce strângea cu putere o bucată de argint brut. Se uita de aproape la roca rece şi lucioasă şi-i înjura strălucirea. Indiferent ce era, părea că adusese blestemul pe corabie. Chiar înainte de a-l fi adus la bord, mineralul era impregnat de miasma morţii. Doi membri ai echipajului unei baleniere căzuseră peste bord în timp ce transportau primele mostre de rocă şi îngheţaseră aproape instantaneu în apele Oceanului Arctic. Un alt marinar fusese înjunghiat mortal într-o încăierare, după ce încercase să schimbe câteva bucăţi de rocă pe tutun cu amicul unui tâmplar ţicnit. Iar în ultimele câteva săptămâni, se părea că mai mult de jumătate din echipaj o ia încet-încet razna, fără putinţă de scăpare. Se gândi că, fără îndoială, iarna extrem de aspră îşi avea partea ei de vină, dar simţea cumva că şi acele roci contribuiau la situaţia generală.
Gândurile îi fură întrerupte de o izbitură puternică în uşa cabinei. Reprimându-şi gestul de a se ridica şi de a răspunde la uşă, spuse doar un „Da” tăios.
Uşa se deschise brusc, iar în dreptul ei apăru un om scund, îmbrăcat cu un pulover jegos şi cu o faţă îmbujorată, uscăţivă şi murdară.
― Căpitane, unul sau doi oameni de-ai lor încearcă iar să spargă baricada, îl înştiinţă timonierul corabiei cu un pronunţat accent scoţian.
― Cheamă-l pe locotenentul Fairholme, răspunse Fitzjames, ridicându-se lent în picioare. Pune-l să adune oamenii.
Fitzjames azvârli roca pe banchetă şi-l urmă pe timonier. Ieşiră pe un coridor întunecos şi plin de mucegai, luminat doar de câteva felinare. Timonierul dispăru brusc când trecură pe lângă magazia principală, dar Fitzjames merse mai departe. Se opri în curând lângă o grămadă mare de minereu, care-i bloca drumul. Pe coridor fuseseră aşezate strategic lăzi, butoaie şi butoiaşe ― îngrămădite până spre puntea superioară ― ce creau o baricadă temporară spre compartimentele aflate la prora. Cu toate acestea, zgomotul făcut de lăzile mutate şi de mârâitul marinarilor reuşea să pătrundă cumva prin toată stiva.
― Iar s-au dus acolo, domnule, spuse un marinar cu ochii cârpiţi de somn, care păzise mormanul cu o flintă Brown Bess.
Deşi abia dacă avea nouăsprezece ani, santinela avea o barbă murdară ce dădea impresia că-i încolţeşte pe faţă ca un smoc de mărăcini.
― O să le cedăm corabia destul de curând, răspunse Fitzjames pe un ton obosit.
“You heard what the man said,” Giordino replied. “We’re going to Anchorage. Anchorage, Alaska,” he repeated lovingly. “South of the Arctic Circle. Did ever a place sound so warm and inviting?” he asked with a contented grin.
We've done ice before[^ice]). We've done mines before[^mine]. We've done oil before[^oil]. We've even done global warming before[^warming]. At some point, these books have really started to blend together. Almost done though, so at this point I'll see them through.
I still really do enjoy the characters of Dirk Pitt...
They loped through rush hour traffic along the Mall and across the George Mason Bridge before heading south into Virginia. As the city monuments grew smaller behind them, the traffic lightened and Pitt mashed down on the accelerator. With a smooth and powerful twelve-cylinder engine under the hood, the sleek Auburn quickly sprinted past the speed limit. As the car accelerated, Lisa grinned and waved like a little girl at the passing traffic, enjoying the wind as it rustled through her hair. Up front, Loren placed a hand on Pitt’s knee and smiled at her husband, who always seemed to find a touch of adventure wherever he went.
...and--well--Dirk Pitt (that's so confusing)...
Dirk had his own deliberate look about him. He liked to play by the rules but had little tolerance for authoritarian bullying tactics. Summer liked to joke that he was a jovial Clark Kent, who always gave a handout to a beggar or held a door open for a woman. But if someone told him he couldn’t do something, he was apt to turn into the Tasmanian Devil.
...and you do get some crazy scenes, like a ship frozen into a wall, loaded with black powder. Not the strongest book in the series, but it's fine.
[^ice]: [b:Iceberg|41710|Iceberg (Dirk Pitt, #3)|Clive Cussler|https://i.gr-assets.com/images/S/compressed.photo.goodreads.com/books/1439683898l/41710._SY75_.jpg|3132229]
[^mine]: [b:Shock Wave|41704|Shock Wave (Dirk Pitt, #13)|Clive Cussler|https://i.gr-assets.com/images/S/compressed.photo.goodreads.com/books/1349053006l/41704._SY75_.jpg|41240]
[^oil]: [b:Valhalla Rising|198331|Valhalla Rising (Dirk Pitt, #16)|Clive Cussler|https://i.gr-assets.com/images/S/compressed.photo.goodreads.com/books/1405182792l/198331._SY75_.jpg|2861831]
[^warming]: In a bunch of them, that hasn't really shown up for a while though.
adventurous
lighthearted
tense
fast-paced
Plot or Character Driven:
Plot
Strong character development:
No
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
No
I decided to read this book in a single day. Took a few hours. The book's alright.
Content Warnings
Graphic: Violence
I bought a bunch of Clive Cussler books at goodwill and feel obligated to read them, even though I don't like them very much. This is the last Dirk Pitt book I have and I think it's one of the better ones, but that might just be because I know I don't have any more to read.
I feel like Arctic drift had less side trips and wasted space then other Dirk Pitt novels. It still could have been 100 pages shorter, but better then usual. I still feel icky whenever Cussler introduces a female character and then of course has them rescued by which ever male character is closest.
I feel like Arctic drift had less side trips and wasted space then other Dirk Pitt novels. It still could have been 100 pages shorter, but better then usual. I still feel icky whenever Cussler introduces a female character and then of course has them rescued by which ever male character is closest.
Typical format from Cussler. A little over the edge on the environmental front.
Fast, easy adventure read. Based on the Sir John Franklin expedition in the 1850 19s to find the Northwest Passage, and what happened to him and his ships.