Take a photo of a barcode or cover
3.49 AVERAGE
3.49 AVERAGE
Great book. I love Clive Cussler's books in general, and I think the new characters introduced in this one (The Fargos) might just be my favorite yet. An addictive book - I highly recommend it.
If it isn't the Pitt family it is the Fargo family. Easy read and isn't a thinker. Clive found a pretty good formula, I just wonder if I have had too much of the formula?
O rafală de vânt ridică zăpada, biciuind picioarele calului, pe numele său Stiria. Acesta fornăi nervos, păşi în lături pe cărare, până când călăreţul îl struni de câteva ori, reuşind să îl calmeze. Napoleon Bonaparte, împăratul francezilor, îşi ridică gulerul de la manta şi scrută cu ochii mijiţi viscolul. Abia dacă distingea înspre est profilul zimţat, de 5000 de metri, al vârfului Mont Blanc.
Se aplecă în şa şi îl lovi uşor pe Stiria peste gât.
— Ai trecut prin altele şi mai grele, amice!
Stiria era un superb cal de război de rasă arabă, pe care Napoleon îl capturase în urmă cu doi ani, în timpul campaniei din Egipt, dar frigul şi zăpada nu îi erau pe plac. Născut şi crescut în deşert, Stiria era obişnuit să fie biciuit de nisip, nu de ace de gheaţă.
Napoleon se întoarse şi îi făcu semn valetului său, Constant, care se afla cu zece paşi mai în spate şi mâna un şir de catâri. Iar în urma acestuia, înşirându-se pe câţiva kilometri în josul cărării şerpuitoare, veneau cei patruzeci de mii de soldaţi care alcătuiau Armata de Rezervă, însoţiţi de cai, de catâri şi de muniţii.
Constant dezlegă catârul din frunte şi înainta grăbit. Napoleon trase de hăţurile lui Stiria, apoi descăleca şi îşi întinse picioarele în zăpada înaltă până la genunchi.
— Să-l lăsăm să se odihnească, spuse Napoleon. Cred că îl supără iarăşi potcoava aia.
— Mă ocup eu, generale! Acasă, Napoleon prefera titlul de prim-consul, în timp ce în campanii, pe cel de general. Răsuflă adânc, îşi îndesă pe cap bicornul albastru şi îşi ridică privirea înspre piscurile de granit care se înălţau deasupra lui.
— E o zi minunată, nu-i aşa, Constant?
— Dacă spuneţi dumneavoastră, generale, mormăi valetul.
Napoleon zâmbi în sinea sa. Constant, care îi fusese alături ani în şir, era unul dintre puţinii supuşi cărora le permitea o mică doză de sarcasm. La urma urmei, gândea el, Constant era deja bătrân; frigul îi pătrundea până în oase.
Napoleon Bonaparte era de statură mijlocie, avea un gât puternic şi era lat în umeri. Nasul său acvilin trona deasupra gurii ferme şi a bărbiei pătrăţoase, iar ochii de un gri pătrunzător păreau a diseca totul în jur, fiinţe umane sau orice altceva.
— Avem vreo veste de la Laurent? îl întrebă pe Constant.
— Nu, generale.
General de divizie sau general-maior, Arnaud Laurent, unul dintre comandanţii cei mai de încredere ai lui Napoleon şi prieten apropiat al acestuia, pornise cu o zi în urmă în fruntea unui detaşament, înaintând mai adânc în trecătoare, într-o misiune de cercetare. Oricât ar fi fost de improbabil să întâlnească duşmani aici, Napoleon învăţase de mult să fie pregătit pentru orice eventualitate. Mult prea mulţi oameni iluştri au fost doborâţi pentru că s-au bazat pe presupuneri. Aici însă, inamicii cei mai de temut erau vremea şi relieful.
Se aplecă în şa şi îl lovi uşor pe Stiria peste gât.
— Ai trecut prin altele şi mai grele, amice!
Stiria era un superb cal de război de rasă arabă, pe care Napoleon îl capturase în urmă cu doi ani, în timpul campaniei din Egipt, dar frigul şi zăpada nu îi erau pe plac. Născut şi crescut în deşert, Stiria era obişnuit să fie biciuit de nisip, nu de ace de gheaţă.
Napoleon se întoarse şi îi făcu semn valetului său, Constant, care se afla cu zece paşi mai în spate şi mâna un şir de catâri. Iar în urma acestuia, înşirându-se pe câţiva kilometri în josul cărării şerpuitoare, veneau cei patruzeci de mii de soldaţi care alcătuiau Armata de Rezervă, însoţiţi de cai, de catâri şi de muniţii.
Constant dezlegă catârul din frunte şi înainta grăbit. Napoleon trase de hăţurile lui Stiria, apoi descăleca şi îşi întinse picioarele în zăpada înaltă până la genunchi.
— Să-l lăsăm să se odihnească, spuse Napoleon. Cred că îl supără iarăşi potcoava aia.
— Mă ocup eu, generale! Acasă, Napoleon prefera titlul de prim-consul, în timp ce în campanii, pe cel de general. Răsuflă adânc, îşi îndesă pe cap bicornul albastru şi îşi ridică privirea înspre piscurile de granit care se înălţau deasupra lui.
— E o zi minunată, nu-i aşa, Constant?
— Dacă spuneţi dumneavoastră, generale, mormăi valetul.
Napoleon zâmbi în sinea sa. Constant, care îi fusese alături ani în şir, era unul dintre puţinii supuşi cărora le permitea o mică doză de sarcasm. La urma urmei, gândea el, Constant era deja bătrân; frigul îi pătrundea până în oase.
Napoleon Bonaparte era de statură mijlocie, avea un gât puternic şi era lat în umeri. Nasul său acvilin trona deasupra gurii ferme şi a bărbiei pătrăţoase, iar ochii de un gri pătrunzător păreau a diseca totul în jur, fiinţe umane sau orice altceva.
— Avem vreo veste de la Laurent? îl întrebă pe Constant.
— Nu, generale.
General de divizie sau general-maior, Arnaud Laurent, unul dintre comandanţii cei mai de încredere ai lui Napoleon şi prieten apropiat al acestuia, pornise cu o zi în urmă în fruntea unui detaşament, înaintând mai adânc în trecătoare, într-o misiune de cercetare. Oricât ar fi fost de improbabil să întâlnească duşmani aici, Napoleon învăţase de mult să fie pregătit pentru orice eventualitate. Mult prea mulţi oameni iluştri au fost doborâţi pentru că s-au bazat pe presupuneri. Aici însă, inamicii cei mai de temut erau vremea şi relieful.
Just didn't hold my attention. Glad I listened on an unlimited audiobook service so it didn't steal a credit. Oh well...
adventurous
The worst Clive Cussler book I've ever read. No suspense. (We'll just ignore these trained killers again and again.) And what could have been an interesting exploration of history became just absurdly unbelievable. (Sure, it never occurred to the guy in charge of the crypt to look in the bag that was sitting there for a hundred years.) And they're deciphering of the clues was just ridiculous.
I hope Cussler learned his lesson and will dump this new co-author.
I hope Cussler learned his lesson and will dump this new co-author.
This wasn't bad, it just had a bit too much focus on the plot over the characters for my tastes.
My first Clive Cussler book. I don't know, I think I didn't rate it higher because I have been reading Harlan Coben and Clive can't even compare, in my humble opinion. My main objection, though, lies in the knowledge of the main characters,Sam and Remy. They are portrayed as omniscient about every subject, object, and detail. They do have a research assistant who fills in the blanks and goes more in depth, but truly, it grates on my nerves and is wholly unrealistic to have characters who know it all.
In some ways this is like the Da Vinci Code: ciphers, codes and riddles to unravel; bad guys to elude; treasure to be found...
Cussler introduces new characters in this collaborative work. Sam and Remi Fargo. They also have amazing abilities and can escape any situation no matter how dire. A fun twist on history as it pertains to Xerxes I and Napoleon. You'll have to read it to see how those two figures ever come together!
Cussler introduces new characters in this collaborative work. Sam and Remi Fargo. They also have amazing abilities and can escape any situation no matter how dire. A fun twist on history as it pertains to Xerxes I and Napoleon. You'll have to read it to see how those two figures ever come together!
