cinnamonfox's reviews
2014 reviews

Uimitoarea Culoare de Dupa by Emily X.R. Pan

challenging dark emotional reflective sad medium-paced

• Plot- or character-driven? Character
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? Yes
• Diverse cast of characters? Yes
• Flaws of characters a main focus? No

5.0

Viața lui Leigh se năruie atunci când mama adolescentei se sinucide, iar fata este sigură că mama ei s-a transformat într-o pasăre. Leigh nu poate înțelege ce a împins-o pe mama ei la un astfel de gest, și în căutarea unor răspunsuri, ghidată de pasăre, tânăra ajunge în Taiwan, unde-i cunoaște pe bunicii ei materni - despre existența cărora nu a știut până atunci. Aici, Leigh începe să sape în istoria familiei și, bântuită de amintiri și urmărită de umbra păsării, protagonista descoperă o multitudine de secrete.

Uimitoarea culoare de după de Emily X.R. Pan este un roman ce abordează un subiect delicat - sinuciderea, explorând sentimentele și trăirile protagonistei, care procesează cu greu decizia mamei sale. Firul narativ urmărește atât prezentul - călătoria fetei în Taiwan, unde își cunoaște familia extinsă de pe partea mamei, cât și trecutul, surprinzând evenimentele de înainte de tragedie. În prezent, Leigh încearcă să găsească răspunsurile pentru întrebările ce au măcinat-o de mică - de ce mama are uneori momente în care se închide în sine, de ce nu a vorbit niciodată despre părinții ei, de ce a refuzat să îi facă cunoștință lui Leigh cu familia sa și cu cultura țării din care provine. În trecut, urmărim atât relația protagonistei cu părinții ei, cât și relația ce se construiește cu cel mai bun prieten al ei, Axel, care îi e și vecin.

Autoarea împletește foarte frumos realismul magic în narațiune, și prin intermediul acestuia atât protagonista, cât și cititorul, fac cunoștință cu tradițiile și credințele taiwaneze. Pasărea, pe care o vede atât Leigh, cât și alți membri ai familiei, este un ghid, atât spiritual, cât și fizic, ducându-i pe cei rămași în viață în locuri și momente relevante pentru mama lui Leigh. Mi-a plăcut enorm cum Emily X.R. Pan îmbină elementul de fantastic într-o narațiune unde acțiunea se desfășoară într-un spațiu real, oferindu-i astfel protagonistei posibilitatea să caute răspunsuri și să înțeleagă mai bine cine era mama ei, înainte de a deveni mama, ce vise a avut acea femeie, ce viață a dus, și ce s-a întâmplat în trecut, de a împins-o să facă un gest atât de radical.

Tema depresiei e abordată într-un mod complex - fără a i se spune pe nume, această afecțiune este dezvoluită, discutată și dezbătută pe tot parcursul romanului, fiind văzută prin ochii unei adolescente. Uimitoarea culoare de după atinge și teme precum identitatea - protagonista este pe jumătate asiatică - și explorează stigma de care se lovește un astfel de copil în america zilelor noastre. O altă temă relevantă - deoarece e un roman YA - este cea a dragostei romantice, și mi-a plăcut felul în care este abordată. Pe planul narativ al trecutului, putem observa parcursul lui Leigh, felul în care conștientizează că sentimentele ei pentru Axel sunt mai mult decât de prietenie, și felul în care tânăra abordează acest aspect. 

Uimitoarea culoare de după de Emily X.R. Pan e un roman complex, ce explorează teme complexe - sucidul, depresia, identitatea, acceptarea, dorința de aparține și de a fi iubit. Vă recomand volumul dacă vreți să lecturați o cartea YA foarte bine scrisă și care oferă o imagine amplă despre tot procesul de doliu prin care trece o fată mama căreia a decis să-și pună capăt vieții. 

Вихри волшебства by Diana Wynne Jones

adventurous funny informative mysterious fast-paced

• Plot- or character-driven? A mix
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? Yes
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? No

4.0

Mixed Magics. Four Tales of Chrestomanci de Diana Wynne Jones este ultima carte din serie - dar nu e musai să fie citită, pentru că povestirile nu îl au pe Chrestomanci drept personaj principal. Mi-au plăcut toate, dar în special cea unde un magician delicvent, pentru a scăpa de poliție, face o tranzacție dubioasă și ajunge într-o altă lume, într-un univers paralel, unde fură o mașină. Doar că o fură împreună cu o fetiță și cu dulăul acesteia, magia nu-l ascultă așa cum ar trebui, iar evenimentele care se perindă au fost foarte amuzante. Clar e un volum ce merită citit, autoarea are un stil cald, apropiat de sufletul unui copil - sau a unui adult care vrea să se întoarcă în acea perioadă a vieții, măcar pentru o clipă :)

Stealer of Souls by Diana Wynne Jones

adventurous lighthearted mysterious fast-paced

• Plot- or character-driven? Plot
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? Yes
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? Yes

4.0

 Stealer of Souls de Diana Wynne Jones este o povestire inclusă în volumul Mixed Magics, ultimul din seria The Worlds of Chrestomanci, dar eu nu știam lucrul ăsta (că m-am luat după Goodreads), așa că l-am citit separat. Seria am început-o acum mult timp și am avut o reținere - dacă nu-mi voi aminti în detaliu ce se întâmplă? Dar nu a fost cazul, pentru că în această povestire acțiunea se axează pe două personaje sencundare. Ucenicul lui Chrestomanci se trezește că la castel mai este adus un băiețel și ucenicul trebuie să aibă grijă de acesta, iar la un moment dat, cei doi se trezesc față-n față cu un individ ciudat și... își uită numele. Povestirea e scurtă, dar aventuroasă și mi-a plăcut foarte mult - seria în sine e perfectă pentru micul cititor, dar și un adult iubitor de fantasy va regăsi în universul Chrestomanci magia de altă dată. 

Amărâte şi vesele vieţi de jupânese şi cucoane. Boieroaice din Moldova și Țara Românească în veacurile XVI-XIX by Constantin Gane

adventurous challenging dark emotional informative mysterious reflective medium-paced

5.0

 Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane. Boieroaice din Moldova și Țara Românească în veacurile XVI-XIX de Constantin Gane a fost o adevărată delectare. Un volum atât de bine și minuțios documentat, este mai mult decât evident câtă muncă a depus autorul pentru a găsi fărâmele de informație despre femeile, ceva mai celebre sau mai puțin, din secolele XVI-XIX. Scrisori, note de plată, procese verbale din sala de judecată - acestea sunt actele pe baza cărora autorul construiește potretul unei femei sau a alteia, restabilește cronologia vieții acesteia, dar aruncă lumină și asupra felului în care era văzută și percepută de nobilimea din perioada respectivă. O carte de non-ficțiune pe care o recomand unui cititor dornic să afle cum era văzută, tratată și apreciată femeia de către o societate demult apusă. 

Pe cine iubești mai mult? by Mihaela Buruiană

challenging dark emotional hopeful reflective sad fast-paced

• Plot- or character-driven? A mix
• Strong character development? No
• Loveable characters? It's complicated
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? It's complicated

4.75

Volumul, care este scris sub forma unor povestiri, urmărește viața și trăirile personajelor pe care le întâlnim atât în calitate de protagoniști, cât și în calitate de personaje secundare. Dacă într-o povestire accentul se pune pe un personaj, și pe un eveniment relevant pentru acesta, în altă povestire vedem personajul respectiv în fundal, povestea fiind spusă din perspectiva altcuiva. Pe cine iubești mai mult? de Mihaela Buruiană e o lectură ce te acaparează și care oferă foarte multe perspective în ceea ce privește iubirea, ca sentiment, indiferent de natura acesteia.

Deși povestirile sunt scurte, autoarea reușește să creioneze foarte bine decorul și atmosfera, dar mai ales, trăirile personajelor. Că e vorba despre prima dragoste, o relație ce duce spre nicăieri, iubirea maternă sau o prietenie ce rezistă probei timpului, autoarea le abordează într-un fel intim și imediat te face să intri în pielea personajelor. Mi-a plăcut enorm faptul că narațiunea are loc din foarte multe perspective - o fetiță ce abia își descoperă corpul, o tânără care nu are așteptări și acceptă tot ce-i oferă viața, o femeie simplă de la țară, pentru care copiii ei sunt totul. Mihaela Buruiană conturează atât de bine atmosfera și personajele autoarei sunt atât de bine închegate, încât am empatizat în fiecare povestire cu trăirile protagonistului.

Câteva povestiri mi-au plăcut în mod special, dar nu pentru că ar fi vesele și optimiste, ci pentru că, în spatele cuvintelor personajelor, se vede clar că există traume. Unele personaje sunt conștiente de asta și încearcă să se vindece, dar altele rămân ancorate în trecut sau pur și simplu nu își dau seama că au nevoie de iubire. Deși fiecare povestire abordează un eveniment marcant din viața personajului, pe fundal e conturată societatea în toate culorile sale, cu bune și cu rele, cu lipsuri și cu prejudecăți. De foarte multe ori personajele se întrebă - sau țin cont - de ce va spune gura lumii, iar acest lucru este definitoriu pentru deciziile pe care le vor lua.

Câteva povestiri au fost de-a dreptul memorabile, și m-am gândit ceva timp la povești. În una dintre acestea, două surori se văd la o cafea, o tradiție pe care au început-o mai mult pentru că „așa trebuie”, nu pentru că ar avea multe în comun. Cele două femei trăiesc în lumi diferite, nimic nu le leagă, în afară de legătura de sânge, și există mult abuz în relația surorilor, acesta fiind portretizat suficient cât să-ți dai seama prin ce trece una dintre ele și cât de diferit vede situația cealaltă. Mi-a mai plăcut o scenă unde e vorba despre o fată de la țară, care intră la liceu și vine în oraș, unde stă cu verișoara ei și soțul acesteia - sunt mai multe povestiri care urmăresc aceste personaje, și avem ocazia să aflăm ce crede și simte fiecare. O serie de povestiri m-a înduioșat, întristat și revoltat totodată - este vorba despre o femeie ce locuiește la țară, are doi copii, muncește din greu, iar soțul ei mai toată ziua e la crâșmă. Sunt mai multe povestiri ce urmăresc, oarecum cronologic, viața acestei femei și a familiei sale, portretizând cu lux de amănunte realitatea, atât de des întâlnită, a familiei tradiționale.

Pe cine iubești mai mult? este un volum ce mi-a trezit multe emoții și am trecut prin foarte multe stări, citind frânturi din poveștile unor personaje atât de variate, dar pe care le leagă o dorință comună: de a iubi și de a fi iubite. Vă recomand volumul dacă vreți să citiți despre câte forme poate lua iubirea și cum este abordată și trăită aceasta de oamenii ce provin din cele mai variate medii sociale. 

Mireasă de sacrificiu by Ioana Mihaela Curaleț

adventurous dark informative tense fast-paced

• Plot- or character-driven? Plot
• Strong character development? No
• Loveable characters? No
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? No

2.25

Mireasă de sacrificiu de Ioana Mihaela Curaleț o urmărește pe Joanne Bright, o tânără din provincie, care provine dintr-o familie bună, dar e trecută de douăzeci de ani, deloc mondenă, și chiar foarte ciudată, ceea ce o face indezirabilă pentru nobilii aflați în căutarea unei soții. Ajunsă în Londra, tânăra îl cunoaște pe lordul Wiliem Drake - un burlac convins, tânăr, chipeș, bogat, și extrem de îngâmfat. Soarta îi aduce pe cei doi în fața altarului,dar fericirea conjugală, despre care se vorbește în cărți, întârzie să apară. Și, ca lucrurile să fie și mai interesante, o serie de crime odioase zguduie orașul - suficient cât să-i facă pe anumiți indivizi să sape după răspunsuri.

Romanul e un historical romance, cu o tentă macabră, marca Ioana Mihaela Curaleț, o autoare pe care am mai citit-o și care are o predilecție pentru abordarea laturii întunecate a sufletului uman. Mi-a plăcut felul în care îmbină sentimentele frumoase, naive și curate, pe care le nutresc anumite personaje, cu răutatea ce clocotește în altele. Povestea de dragoste a urmat rețeta clasică pentru un historical romance cu trope-uri precum forced mariage și enemies to lovers, iar elementele de thriller au oferit o notă sumbră.

Team Player by Kate Stewart, Emma Scott, Ella Fox, Kennedy Ryan, Meghan Quinn, Adriana Locke, Charleigh Rose, Rochelle Paige, Sara Ney, L.J. Shen, Mandi Beck

emotional funny lighthearted medium-paced

• Plot- or character-driven? Character
• Strong character development? It's complicated
• Loveable characters? Yes
• Diverse cast of characters? Yes
• Flaws of characters a main focus? Yes

3.0

Team Player este o antologie de sports romance, care a mers mai lent decât mă așteptam. Unele povestiri mi-au plăcut mult și m-au ținut în priză, altele m-au plictisit de moarte, unele mi s-au părut foarte fade, iar altele - pline de emoții. Ca în orice antologie, am avut povestiri ce m-au convins că vreau să citesc și altceva de la autorul respectiv, povestiri semnate de autori pe care i-am mai lecturat și care-mi plac, dar a fost și o povestire semnată de un autor de la care am mai citit romane, dar în acest volum nu am regăsit vocea care mi se părea interesantă în acele cărți. Per total, Team Player a fost o lectură potrivită pentru luna iubirii și o recomand dacă vreți să citiți romance, dar nu vreți să vă înhămați la un roman cu acțiune complexă.

Clopotniţa by Ion Druță

emotional hopeful informative reflective sad medium-paced

• Plot- or character-driven? A mix
• Strong character development? No
• Loveable characters? It's complicated
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? It's complicated

5.0

Horia Holban, un profesor de la țară, tocmai este externat dintr-un spital din Chișinău. Ca să ajungă acasă, la Căpriana, trebuie să ia trenul Odesa-Cernăuți, iar acesta circulă o dată pe zi, pe timp de noapte. Drept urmare, Horia are de pierdut timpul până când poate pleca din capitală, și cu acest prilej decide să cutreiere locurile ce i-au fost dragi în perioada studenției. Dacă în Chișinău bărbatul este asaltat de amintiri dulci și triste, în Căpriana îl așteaptă o dilemă, iar rezolvarea acesteia se ascunde atât în trecutul protagonistului, cât și în prezentul său.

Pe un deal în satul Căpriana, există o clopotniță, care a rezistat eroic timpului și schimbărilor. Ctitorită pe vremea lui Ștefan cel Mare, după cum afirmă legendele, clopotnița este un simbol pentru oamenii din sat, atât a rezilienței, cât și a credinței. Deși Horia nu este de baștină din acest sat, odată ce vede clădirea, bărbatul simte un respect aparte pentru aceasta, fiind decis să afle mai multe despre istoria clopotniței. Absolvent al facultății de istorie, Horia Holban este mânat atât de un interes personal, cât și de un interes profesional - se zvonește că în clopotniță se afla la un moment dat un document important, despre care sătenii știu multe, dar nu divulgă nimic străinilor.

Clopotnița de Ion Druță este un roman despre destinul unui om cu verticalitate și principii, Horia Holban, un student strălucit, care ajunge să devină profesor de istorie într-o școală din nordul Moldovei. Pe parcursul romanului, cititorul pășește alături de protagonist prin Chișinău, iar cel din urmă își povestește viața sub forma unor amintiri din vremuri demult uitate. Deși acțiunea are loc aproximativ prin anii 60-70, este ușor să-ți imaginezi străzile pe care le colindă personajul, chiar dacă astăzi multe dintre ele poartă alte denumiri, parcurile și lacurile, care par să fi rămas la fel și în prezent, sediile instituțiilor importante, dar mai ales, e ușor să vezi cât de puțin diferă societatea de atunci de societatea de la începutul anilor 2000. Pentru mine, peregrinările personajului au atins o coardă sensibilă, pentru că, prin intermediul lui Horia, am revăzut orașul în care m-am născut și am crescut, fie și așa cum era acesta pe la mijlocul secolului trecut.

Ion Druță scrie într-un fel deloc pretențios, dar cu toate acestea, trăirile personajelor sunt acut resimțite și de cititor. Horia pare, la prima vedere, un bărbat șters, pe care nici nu l-ai băga în seamă dacă ar trece pe lângă tine pe stradă, dar pe parcursul romanului începi să întrezărești trăsături și calități care-l fac un om complex, cu un suflet chinuit. Sunt multe nedreptăți ce i se fac pe parcursul poveștii, atât pe plan profesional, cât și personal, dar, cumva, Horia își acceptă soarta, nici cu capul plecat, dar nici pus pe luptă. 

Autorul pune un accent aparte pe sufletul omului - pe felul în care acesta poate fi plin de iubire și compasiune, sau lacom, avid după putere, singur și neînțeles, sau negru și hain. Personajele din Clopotnița sunt reale și e ușor să regăsești oameni pe care-i cunoști în viața reală în personajele din roman, să empatizezi cu acestea sau să vrei să le pedepsești.

Ion Druță scrie duios și melancolic, iar felul în care portretizează dragostea și tot ceea ce înseamnă sentimentele înălțătoare este memorabil, pentru că povestea și trăirile personajelor râmân cu tine mult timp după ce termini cartea.

Vă recomand volumul dacă vreți să citiți despre personaje care au principii și care suferă din cauza asta, dacă sunteți curioși de atmosfera Chișinăului de altă dată și dacă vă place scriitura lirică, înduioșătoare și melancolică. 

The Things We Leave Unfinished by Rebecca Yarros

adventurous challenging dark emotional hopeful informative reflective sad tense medium-paced

• Plot- or character-driven? A mix
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? Yes
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? No

5.0

 Începuturi fără sfârșit de Rebecca Yarros a fost un carusel de emoții. Urmărim două fire narative - prezentul și trecutul, ambele fiind legate de scriitoarea Scarlett Stanton. În trecut, Scarlett, fiica unui nobil, se îndrăgostește de un american, venit în Europa pentru a lupta împotriva Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial. În prezent, Georgia, strănepoata lui Scarlet, se trezește în pragul casei cu Noah Morelli, un scriitor cunoscut de romane de dragoste, acesta dorind să termine ultimul roman al lui Scarlett, pe care femeia nu l-a terminat niciodată - povestea vieții sale. Dar Georgia știe foarte bine că străbunica ei nu a vrut să publice acel manuscris, dar Noah are propriile idei și vrea să o convingă pe Georgia să-i dea o șansă. 

Deși este un roman de dragoste, mi-a luat mult timp să-l lecturez. Pe alocuri, mă plictisea povestea - și cea din trecut, și cea din prezent, dar astfel de momente au fost rare, pentru că de la un anumit punct încolo nu mă mai puteam opri. Autoarea construește foarte bine personajele - că sunt principale sau secundare, pozitive sau negative, și le oferă complexitate. Am detestat-o din suflet pe mama Georgiei și am iubit-o nespus pe Constance, sora lui Scarlet. Poveștile de dragoste au fost exact ca în filme - dar fără a fi de domeniul fantasticului în totalitate. Finalul m-a lăsat pe gânduri - nu pentru că ar fi fost nesatisfăcător, ci pentru că m-a făcut să revizuiesc toată atitudinea mea față de personaje și evoluția acestora pe parcursul romanului. 

И только сладкие моменты длятся вечно by Виржини Гримальди, Virginie Grimaldi

challenging emotional hopeful inspiring fast-paced

• Plot- or character-driven? A mix
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? Yes
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? It's complicated

5.0

 În acest roman, urmărim două fire narative, care se axează pe două femei ce trăiesc două etape diferite a vieții de mamă. Lili naște prematur o fetiță, și tot caruselul de emoții ce urmează, tânăra mamă încearcă să-l transforme în cuvinte într-un jurnal, pe care-l scrie fiicei sale. Lili vorbește despre șocul prin care trece, despre spital, secția de neonatologie, trăirile ei, dinamica din relația cu partenerul, transmițând emoțiile așa cum sunt, nefiltrate, în forma lor rudimentară. Elise e o femeie ce se apropie de propriul centenar și care tocmai și-a luat la revedere de la fiul mai mic, acesta plecând în alt oraș la studii. Trezindu-se, pentru prima dată după 23 de ani, cu casa pustie, Elise realizează că nu mai știe cine este ea și ce-și dorește, dincolo de rolul ei de mamă.

Doar clipa fericită să-mi rămână de Virginie Grimaldi urmărește destinul a două femei și drumul pe care acestea îl parcurg, trăind cu intensitate venirea și, respectiv, plecarea unui copil. Autoarea transmite fidel emoțiile prin care trec protagonistele, conturând totodată foarte bine anturajul lui Lili și a lui Elise, dar și personalitățile acestora.

Lili e o femeie ce se trezește, peste noapte, mamă. Un control de rutină se transformă într-o cezariană de urgență, iar copilul pentru care nu a apucat să cumpere pătuț e deja venit pe lume - și, cel mai grav, Lili nu-l poate ține în brațe și nici nu știe dacă va apuca să o facă vreodată. Trăirile ei din aceste clipe sunt intense, viața îi e dată peste cap, dar singurul lucru pe care-l vede în fața sa e speranța. Speranța că fiica mult așteptată va lupta pentru propria viață. Lumea din jurul lui Lili e în schimbare, dinamica din cadrul familiei sale suferă și ea niște modificări substanțiale și am fost foarte investită în tot ce se întâmplă. Prin jurnalul pe care-l scrie protagonista, am aflat multe lucruri despre cum decurge lupta pentru viață a unui copil născut prematur, care e ordinea zilei într-un spital pe secția de neonatologie, cum părinții încearcă să facă față unei astfel de traume - când știi că nu-ți poți ajuta copilul cu nimic și că viața lui nu depinde de tine.

Elise mi-a fost simpatică de la bun început, deși inițial, felul în care își cocoloșește copii era ușor enervant. Dar pe parcurs, aflând mai multe lucruri despre personaj și despre viața acestuia, i-am înțeles comportamentul. Evoluția lui Elise a fost graduală și realistă, mi-a plăcut faptul că, ușor-ușor, a început să să-și amintească ce-i place, să încerce lucruri noi și să vadă lumea nu doar din perspectiva de mamă, ci și din perspectiva de femeie adultă, cu copii crescuți mari și plecați pe la casele lor.

Romanul semnat de Virginie Grimaldi este un carusel de emoții, despre felul în care oamenii se transformă în părinți, despre fricile care apar odată cu venirea pe lume a copiilor, despre bucuriile pe care le aduce maternitatea. Dar, în același timp, este un roman despre viață, despre trăiri intense, emoții ascunse, dorința de a-i proteja pe cei pe care-i iubim cel mai mult, nevoia de a avea pe cineva aproape în cele mai cumplite clipe.

Vă recomand acest volum dacă vreți să citiți despre familie și despre trăirile unei mame, atât la începutul vieții puiului său, cât și la momentul când copilul devine adult și pleacă de sub aripa protectoare a mamei.