Scan barcode
millybuchananan's review against another edition
adventurous
dark
mysterious
fast-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? It's complicated
3.0
second read through of this book. plot is pretty predictable (i read it like five years ago and forget everything after a month so i truly had no recollection of reading it). the growth of natalie was nice to see, but most of the characters were very mundane. i like how the different povs wove together
a_dechert's review against another edition
3.0
3.75 stars, perhaps. A bit predictable but nevertheless a solid read.
theobacn's review against another edition
3.0
Pretty much in line with Michael Palmer's other books - pretty basic medical mystery/thriller with a not-entirely-unexpected twist at the end. A good, fairly quick summer read.
breecreative's review against another edition
4.0
I really enjoyed this book - I like the medical thriller genre a lot, though some parts of this one reminded me of Germ by Robert Liparulo (only some parts - the plots were very different). I liked how it jumped between seemingly unrelated characters. And it's one that makes you think a LOT about organ donation and trafficking.
caribbean_skye's review against another edition
4.0
I'm a an organ donor and have been for many years. This book really hit home for me about what could happen when there are not enough people who donate their organs and a group forms where they decide who is worthy. It opens one eyes to how people on all sides of the issue feel about donating, illegal harvesting and recepient.
Anyone who hasn't considered being an organ donor should after reading this book. While the current donor system probably isn't perfect (what is after all), at least it is a lot more fair.
Anyone who hasn't considered being an organ donor should after reading this book. While the current donor system probably isn't perfect (what is after all), at least it is a lot more fair.
blcksnshn's review against another edition
4.0
This book took me sometime to get into, but once it got going I had a hard time putting it down. Very interesting book to read. I would most definitely recommend it to anyone interested in the more medicl side of things :)
epictetsocrate's review against another edition
4.0
— Nu te mişca. N-o să te doară deloc.
Acestea erau singurele cuvinte pe care Lonnie Durkin le auzea de câteva ore.
— N-o să te doară deloc.
Vincent spunea mereu chestia asta înainte de a-i înfige acul în braţ pentru a-i lua sânge.
Dar minţea. Înţepăturile îl dureau destul de rău.
— Duceţi-mă acasă ! Vă rog, duceţi-mă acasă ! Vă rog, vă rog din suflet !
Lonnie a sărit din pat, a strâns zăbrelelor de metal în mâini şi a lovit uşa de fier. Ştia prea bine ce înseamnă să visezi urât. Când era băieţel şi se trezea, noapte de noapte ţipând, mama lui avea obiceiul să-i explice coşmarurile pe care le avea. Dar acum îşi dădea seama că această cuşcă de fier nu era un vis urât. Era reală.
— Vă rog !
În acel moment, maşina a virat brusc şi el a fost aruncat în perete. A ţipat, a căzut şi s-a lovit la cap şi la umăr, apoi s-a târât înapoi în pat.
Maşina era o casă pe roţi şi semăna cu rulota unchiului Gus şi a mătuşii Diane. Numai ca ei nu aveau o cuşcă de metal în spate, ci o cameră frumoasă, un pat mare şi câteva dulapuri încăpătoare. În urmă cu cinci ani, când Lonnie împlinise şaisprezece ani, cei doi îl duseseră cu rulota la Yellowstone şi îl lăsaseră să doarmă în pat o noapte întreagă. Patul din cuşcă era prea mic pentru el, iar salteaua prea tare. În afară de pat, mai era un scaun, o carafă cu apă pusă pe un suport în perete şi câteva pahare din plastic. Pe scaun găsise o revistă pe care scria MAD, în care erau o mulţime de benzi desenate ciudate şi prea multe cuvinte pentru ca el să o poată răsfoi. Şi mai era o telecomandă pentru televizorul fixat pe peretele din faţa cuştii. Atât.
Lonnie se gândea într-una la mama şi tata, şi la oamenii care lucrau la fermă. Băieţii ştiau cât de mult îi plăceau bomboanele M&Ms şi, când se ducea pe câmp să-i viziteze sau să-i ajute, îl serveau cu bomboane.
— Daţi-mi drumul ! Nu-mi faceţi rău ! Vă rog mult, daţi-mi drumul !
Pereţii cuştii de fier erau, de fapt, şi cei trei pereţi ai rulotei. A patra latură era o uşă din bare subţiri de metal, care semăna cu uşa hangarului de acasă. Această uşă era încuiată cu un lacăt masiv. În afara cuştii, pe tavanul rulotei, era o lampă, dar nici o fereastră. După uşa metalică se afla baia, iar după baie culoarul care ducea spre locul unde stăteau Vincent şi Connie.
Acestea erau singurele cuvinte pe care Lonnie Durkin le auzea de câteva ore.
— N-o să te doară deloc.
Vincent spunea mereu chestia asta înainte de a-i înfige acul în braţ pentru a-i lua sânge.
Dar minţea. Înţepăturile îl dureau destul de rău.
— Duceţi-mă acasă ! Vă rog, duceţi-mă acasă ! Vă rog, vă rog din suflet !
Lonnie a sărit din pat, a strâns zăbrelelor de metal în mâini şi a lovit uşa de fier. Ştia prea bine ce înseamnă să visezi urât. Când era băieţel şi se trezea, noapte de noapte ţipând, mama lui avea obiceiul să-i explice coşmarurile pe care le avea. Dar acum îşi dădea seama că această cuşcă de fier nu era un vis urât. Era reală.
— Vă rog !
În acel moment, maşina a virat brusc şi el a fost aruncat în perete. A ţipat, a căzut şi s-a lovit la cap şi la umăr, apoi s-a târât înapoi în pat.
Maşina era o casă pe roţi şi semăna cu rulota unchiului Gus şi a mătuşii Diane. Numai ca ei nu aveau o cuşcă de metal în spate, ci o cameră frumoasă, un pat mare şi câteva dulapuri încăpătoare. În urmă cu cinci ani, când Lonnie împlinise şaisprezece ani, cei doi îl duseseră cu rulota la Yellowstone şi îl lăsaseră să doarmă în pat o noapte întreagă. Patul din cuşcă era prea mic pentru el, iar salteaua prea tare. În afară de pat, mai era un scaun, o carafă cu apă pusă pe un suport în perete şi câteva pahare din plastic. Pe scaun găsise o revistă pe care scria MAD, în care erau o mulţime de benzi desenate ciudate şi prea multe cuvinte pentru ca el să o poată răsfoi. Şi mai era o telecomandă pentru televizorul fixat pe peretele din faţa cuştii. Atât.
Lonnie se gândea într-una la mama şi tata, şi la oamenii care lucrau la fermă. Băieţii ştiau cât de mult îi plăceau bomboanele M&Ms şi, când se ducea pe câmp să-i viziteze sau să-i ajute, îl serveau cu bomboane.
— Daţi-mi drumul ! Nu-mi faceţi rău ! Vă rog mult, daţi-mi drumul !
Pereţii cuştii de fier erau, de fapt, şi cei trei pereţi ai rulotei. A patra latură era o uşă din bare subţiri de metal, care semăna cu uşa hangarului de acasă. Această uşă era încuiată cu un lacăt masiv. În afara cuştii, pe tavanul rulotei, era o lampă, dar nici o fereastră. După uşa metalică se afla baia, iar după baie culoarul care ducea spre locul unde stăteau Vincent şi Connie.
spacenarwhals's review against another edition
adventurous
informative
mysterious
tense
medium-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? No
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? No
3.5
lanikei's review against another edition
3.0
While working at AABB (the American Assn of Blood Banks), this book got passed around due to its subject matter. I saw it at B&N on clearance and figured I'd check it out.
I don't usually do the thriller/mystery kind of stuff, so I wasn't sure how much I'd enjoy it. It was a little slow to get going as the 3 main plot lines all operate independently, but towards the end of the book as loose ends start matching up, I started to get more into it.
As usual with these sorts of books, the author feels some weird need to play matchmaker and throw 2 characters together for no apparent reason. But the book was mediocrely enjoyable enough, and the end was quick enough, that it didn't drive me crazy or ruin anything.
Not sure I'd give it a resounding recommendation, but it wasn't a bad read. I'm sure if you're interested in transfusion medicine, organ transplants, or a a fan of the genre, you'd probably enjoy this more than I.
I don't usually do the thriller/mystery kind of stuff, so I wasn't sure how much I'd enjoy it. It was a little slow to get going as the 3 main plot lines all operate independently, but towards the end of the book as loose ends start matching up, I started to get more into it.
As usual with these sorts of books, the author feels some weird need to play matchmaker and throw 2 characters together for no apparent reason. But the book was mediocrely enjoyable enough, and the end was quick enough, that it didn't drive me crazy or ruin anything.
Not sure I'd give it a resounding recommendation, but it wasn't a bad read. I'm sure if you're interested in transfusion medicine, organ transplants, or a a fan of the genre, you'd probably enjoy this more than I.
jenn_ingle's review
4.0
This was a neat medical thriller. The virtual reality twist was a bit of a reach to me but overall it was an entertaining read.