Scan barcode
led's review against another edition
adventurous
challenging
dark
informative
mysterious
reflective
tense
slow-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
4.0
tiredofitall's review against another edition
2.0
i know i know, controversial rating, but i'll try to explain.
rtc iA
rtc iA
epictetsocrate's review against another edition
3.0
omberoanele erau ruginite, deformate, cu capacele desprinse. De sub capace ieşeau crâmpeie de ziare, coji de cartofi. Semănau cu pliscul unui pelican dezordonat, nepretenţios la mâncare. După aspect, păreau grele, de neclintit, dar, în realitate, împreună cu Van, nu era mare lucru să ridici un astfel de tomberon spre mâinile întinse ale lui Donald şi să-l fixezi pe marginea oblonului lateral lăsat în jos. Trebuia doar să-ţi fereşti degetele. Pe urmă puteai să-ţi aranjezi mănuşile şi să-ţi tragi puţin răsuflarea până ce Donald învârtea tomberonul, aşezându-l la capătul benei.
Prin poarta larg deschisă răzbătea un curent rece şi umed, sub bolta porţii, pe un şnur îngroşat de murdărie, atârna un bec fără abajur; în lumina lui, faţa lui Van semăna cu faţa unui om care suferă de gălbinare, iar chipul lui Donald nu se vedea în umbra pălăriei lui texane, cu boruri largi. Pereţii cenuşii coşcoviţi, brăzdaţi de dungi orizontale, fâşii negre de păienjeniş prăfos, imagini indecente de femei în mărime naturală, iar lângă uşa camerei portarului – o grămadă dezordonată de sticle goale şi borcane de compot –, pe care Van le aduna şi le preda cu regularitate la centrul de colectare a ambalajelor.
Când mai rămase un tomberon, Van luă mătura şi făraşul şi se apucă să strângă gunoiul ce se răspândise pe asfalt.
— Van, lasă-l încolo de măturat, rosti Donald enervat. Mereu te fâţâi cu mătura aia. Şi degeaba, ca mai curat n-o să fie.
— Portarul trebuie să dea cu mătura, observă Andrei sentenţios, răsucindu-şi palma dreaptă. I se părea că îşi luxase un ligament.
— Oricum gunoiul se va strânge iar, zise Donald cu ură. Nici nu apucăm să ne întoarcem, şi se va aduna şi mai mult ca înainte…
Van aruncă gunoiul în ultimul tomberon, îl îndesă cu făraşul şi trânti capacul.
— Se poate, zise el cercetând cu privirea spaţiul de sub poartă. Acum, acolo, era curat. Van se uită la Andrei şi zâmbi. Apoi îşi ridică faţa spre Donald şi grăi: Vreau numai să vă amintesc…
— Haide, haide! strigă Donald cu nerăbdare.
Un – doi. Andrei şi Van săltară tomberonul dintr-o smucitură. Trei-patru. Donald îl prinse, gemu, răcni, dar nu-l putu ţine. Tomberonul se înclină şi căzu cu zgomot pe asfalt. Conţinutul zbură din el, la vreo zece metri depărtare, ca dintr-un tun. Apoi, golindu-se rapid din mers, se rostogoli zgomotos pe asfaltul curţii. Ecoul răsunător se înălţă ca o spirală spre cerul întunecat printre ziduri.
Prin poarta larg deschisă răzbătea un curent rece şi umed, sub bolta porţii, pe un şnur îngroşat de murdărie, atârna un bec fără abajur; în lumina lui, faţa lui Van semăna cu faţa unui om care suferă de gălbinare, iar chipul lui Donald nu se vedea în umbra pălăriei lui texane, cu boruri largi. Pereţii cenuşii coşcoviţi, brăzdaţi de dungi orizontale, fâşii negre de păienjeniş prăfos, imagini indecente de femei în mărime naturală, iar lângă uşa camerei portarului – o grămadă dezordonată de sticle goale şi borcane de compot –, pe care Van le aduna şi le preda cu regularitate la centrul de colectare a ambalajelor.
Când mai rămase un tomberon, Van luă mătura şi făraşul şi se apucă să strângă gunoiul ce se răspândise pe asfalt.
— Van, lasă-l încolo de măturat, rosti Donald enervat. Mereu te fâţâi cu mătura aia. Şi degeaba, ca mai curat n-o să fie.
— Portarul trebuie să dea cu mătura, observă Andrei sentenţios, răsucindu-şi palma dreaptă. I se părea că îşi luxase un ligament.
— Oricum gunoiul se va strânge iar, zise Donald cu ură. Nici nu apucăm să ne întoarcem, şi se va aduna şi mai mult ca înainte…
Van aruncă gunoiul în ultimul tomberon, îl îndesă cu făraşul şi trânti capacul.
— Se poate, zise el cercetând cu privirea spaţiul de sub poartă. Acum, acolo, era curat. Van se uită la Andrei şi zâmbi. Apoi îşi ridică faţa spre Donald şi grăi: Vreau numai să vă amintesc…
— Haide, haide! strigă Donald cu nerăbdare.
Un – doi. Andrei şi Van săltară tomberonul dintr-o smucitură. Trei-patru. Donald îl prinse, gemu, răcni, dar nu-l putu ţine. Tomberonul se înclină şi căzu cu zgomot pe asfalt. Conţinutul zbură din el, la vreo zece metri depărtare, ca dintr-un tun. Apoi, golindu-se rapid din mers, se rostogoli zgomotos pe asfaltul curţii. Ecoul răsunător se înălţă ca o spirală spre cerul întunecat printre ziduri.
bent's review against another edition
1.0
I have read books like this before. Sort of surrealist, sort of Kafka-esque. I don't tend to enjoy them. The last chapter where they go on about building a temple made me actually angry. I found it very frustrating and boring. The afterword by Boris Strutgatsky gives some context as to why it was written the way it was, but for me, it was a long book of mediocre interest that didn't really go anywhere. Wish I had quit reading it much earlier.
aprilmayjune's review against another edition
challenging
dark
funny
mysterious
reflective
tense
medium-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? It's complicated
4.75
gelert's review
challenging
hopeful
inspiring
reflective
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? It's complicated
- Flaws of characters a main focus? It's complicated
5.0
Grand.
The book may start slow but it is inarguably a classic that anyone who has struggled to find their place in life will appreciate.
The book may start slow but it is inarguably a classic that anyone who has struggled to find their place in life will appreciate.
wattsfinn's review
adventurous
challenging
dark
mysterious
reflective
medium-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
5.0
The Doomed City is the Strugatsky Brothers at their absolute best. The concept is, of course, brilliant, and is executed with ease. It is easy to see why the brothers had to keep the novel such a closely guarded secret - it is an incendiary critique of the Soviet regime, and asks ideological questions that are still relevant to this day. The story alone is a masterpiece - the characters diverse and flawed, endearing to the last. The plot is labyrinthine and enthralling, and the denoument is a staggering revelation, worthy of two of the keenest political philosophers of their generation.
kalanadi's review
challenging
dark
slow-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? It's complicated
- Flaws of characters a main focus? It's complicated
4.0