Reviews

Lotte in Weimar: The Beloved Returns by Thomas Mann

carmenx9's review against another edition

4.0

"But see how men - and poets too - think only of themselves!"

Thomas Mann knows how to draw me into a story and craft a pitch perfect ending - taking into account all themes and threads on art, life, and when their ownerships are questioned that he introduces in this fictionalised version of Charlotte Kestner's Weimar trip and possible meeting with Goethe - even if his middle portions are almost always testing. Seven page paragraphs. For the love of all that's good, just no

leecavallo's review against another edition

challenging funny reflective slow-paced

• Plot- or character-driven? Character
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? No
• Diverse cast of characters? Yes
• Flaws of characters a main focus? Yes

4.5

dinosaursatwork's review against another edition

DNF, I put this book aside some time ago and never looked at it again. Perhaps because I enjoy books that are not written with 6-page monologues pretending to dialogue without a purpose.

anabey's review against another edition

challenging emotional inspiring reflective sad slow-paced

• Plot- or character-driven? Character
• Strong character development? Yes
• Loveable characters? It's complicated
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? Yes

4.5

famousblueraincoat1971's review against another edition

challenging funny slow-paced

• Plot- or character-driven? Character
• Strong character development? It's complicated
• Loveable characters? It's complicated
• Diverse cast of characters? No
• Flaws of characters a main focus? Yes

4.75

tarahtelkin's review against another edition

informative inspiring reflective medium-paced

4.75

braaais's review against another edition

3.0

Leer un libro sobre Goethe sin haber leído a Goethe no es tan fachero.

rnclgr's review against another edition

3.0

Rememorarea dialogată (intervine și monologul sau un anume flux estetizat al conștiinței) ca pretext al lui Mann pentru a scrie despre viața și opera lui Goethe. Se ocupă în egală măsură de unii dintre cei care au gravitat în jurul scriitorului (sau artistului sau geniului sau îngâmfatului bătrân): secretarul Riemer, fiul August, așa-zisa iubită a fiului, Ottilie, și prietena ei, chiar sora lui Schopenhauer, Adele, și, bineînțeles, Lotte, a cărei întoarcere la Weimar determină șirul de confesiuni, schimbul de idei, dialogurile, rememorările. Toate conduc către subiecte pe care le-am întâlnit de mai multe ori în scrisul lui (și care sunt, probabil, laitmotive consacrate): geniul, secundul geniului, boala, puterea creației și distilarea lumii în procesul creativ, receptarea operei, clasicul și romanticul (stabilitatea și tulburarea). Alte considerații despre: aristocrația artei și cea a sângelui, ritualul social și autonomia estetică, idealurile epocii și atitudinile în răspăr, subtonuri homoerotice. Mann savurează fiecare frază pentru că își limpezește propriile gânduri scriind - stilul lui aici e debordant, ușor patetic, dar echilibrat, în definitiv. Nu că nu ar ști ce vrea să spună, însă se bucură spunând, punând în cuvinte, care sunt deja limpezi. Mi-am dat ochii peste cap de câteva ori, însă cred că asta trebuia să se întâmple. M-am și amuzat un pic de tot (Lotte etern asaltată de personaje care vor neapărat să o vadă, să o cunoască pe cea care a inspirat Suferințele tânărului Werther), dar m-am și plictisit. Nici nu mă obosesc încercând să aflu ce e real și ce e ficțiune aici despre Goethe sau despre oricare dintre figurile istorice amintite. Cel puțin momentan, ansamblul romanului ăstuia mă mulțumește. Mărturisesc totuși că mă așteptam la ceva mai dinamic, mai narativ. Sunt curios cum va fi Alteță regală. În paranteză fie zis, traducerea lui Philippide m-a cam enervat la început, dar presupun că m-am obișnuit citind.

epictetsocrate's review against another edition

4.0

„În ziua aceea, dimineața, puțin după orele opt, au sosit la Gotha, folosind cursa obișnuită a poștalionului, și au tras la vestitul hotel din piață trei femei care, la prima vedere – și chiar la a doua -, nu aveau nimic deosebit ca înfățișare. Legătura dintre ele se putea vedea ușor: erau mama, fiica și camerista. Mager, gata să facă plecăciunile de bun sosit, stătea sub bolta de la intrare și văzuse cum rândașul le ajutase pe cele două dintâi să coboare de pe scara trăsurii, în timp ce camerista, pe nume Klärchen, își lua rămas bun de la surugiul poștalionului, lângă care șezuse și cu care, după toate aparențele, se împăcase foarte bine pe drum. Surugiul se uita la ea cu coada ochiului, zâmbind și gândindu-se probabil la dialectul în care vorbise fata, și o petrecu din ochi, cufundat într-un soi de meditație zeflemitoare, în timp ce Klärchen, tot răsucindu-se, suflecându-și rochia și făcând grații fără rost, se dădea jos de pe capra înaltă a trăsurii. Surugiul trase de curea cornul care îi atârna la spate, îl duse la gură și începu să sune cu multă simțire, spre bucuria unor băiețași și a câtorva trecători matinali care se opriseră să vadă cine a sosit.”

soeskongst's review

2.0

Denne bog er Goethe fanfiction forklædt som en roman. Gid Thomas Mann dog havde indset, at det kun er mødet mellem Goethe og Lotte, som er det eneste reelt interessante i bogen - så havde den været markant kortere (og mere underholdende).