Take a photo of a barcode or cover
3.8 AVERAGE
3.8 AVERAGE
Apa yaaa. Ummmm, anti klimaks. Alurnya benar-benar datar, bahkan menurutku ada satu bab di awal buku yang gak penting untuk ada di buku ini, semacam keluar dari jalurnya. Kayak bingung gitu ceritanya mau dibawa ke mana. Alurnya ketebak banget! Nothing special in this book lah. A lil bit disappointed.
3.5 For me, I think this one is the weakest in the series, if not simply the least memorable. I don't mind the formulaic plots, or the cliche spy movie stuff ('Before I kill you, I shall tell you my whole plan' etc) because that's the nature of this genre. It's 007 at age 14. But this book is altogether way too similar to the first book. The idealistic bad guy, the scarred sidekick, the plane ride of doom, the whole thing, really.
We do of course meet Sabina, who is fun. And we get to see Alex dealing with the fact that he has never had a real family. That's really the saving grace of this book; we start to see the effects this life is having on Alex, and that MI6 doesn't particularly care.
We do of course meet Sabina, who is fun. And we get to see Alex dealing with the fact that he has never had a real family. That's really the saving grace of this book; we start to see the effects this life is having on Alex, and that MI6 doesn't particularly care.
In this installment in the Alex Rider series, Alex is "borrowed" by the CIA. He goes to Skeleton Key with two CIA agents who never make it back. Alex is then held prisoner by the General who reveals that he would love to adopt Alex. The General Sarov had a son who was killed in the war and he sees Alex as a replacement, though Alex has no interest. Alex will stop at nothing to rid himself of the General and stop the nuclear reaction the General is hoping to create.
this book was headed for four stars in the beginning, but towards the end i figured it deserved three. plot-wise, point blanc was definitely better, but if you're looking at sentiment then skeleton key definitely has the edge.
alex's adventure starts when mr.crawley, a member of the secret spy agency asks alex to do him a favor and be a ballboy at the wimbledon championships to keep an eye out for anyone trying to disrupt the tournament. alex agrees, and as a result, finds himself in danger once again.
similar to the previous books, alex rider is armed with supercool gadgets, and yes, he still doesn't want to be a spy.
however, unlike storm breaker and point blanc, anthony has improved the character of the villain. in the previous two books, the villains had lack of personality and were invariably disfigured. this time, however, anthony horowitz has given his villain(sarov) an interesting angle. he "radiates power and control" and he though he was sixty, he "looked twenty years younger". plus, he has intelligent and you actually could sympathize with him. also, there's sabina pleasure, a girl who alex meets in the wimbledon championship, who adds an interesting romantic angle to the story
alex's adventure starts when mr.crawley, a member of the secret spy agency asks alex to do him a favor and be a ballboy at the wimbledon championships to keep an eye out for anyone trying to disrupt the tournament. alex agrees, and as a result, finds himself in danger once again.
similar to the previous books, alex rider is armed with supercool gadgets, and yes, he still doesn't want to be a spy.
however, unlike storm breaker and point blanc, anthony has improved the character of the villain. in the previous two books, the villains had lack of personality and were invariably disfigured. this time, however, anthony horowitz has given his villain(sarov) an interesting angle. he "radiates power and control" and he though he was sixty, he "looked twenty years younger". plus, he has intelligent and you actually could sympathize with him. also, there's sabina pleasure, a girl who alex meets in the wimbledon championship, who adds an interesting romantic angle to the story
Noaptea poposi degrabă în Insula Rechinilor. Soarele plană scurt deasupra orizontului şi apoi se cufundă în adâncuri. Imediat norii se rostogoliră pe cer – întâi roşii, apoi purpurii, argintii, verzi şi negri ca şi cum toate culorile pământului ar fi fost amestecate într-un imens ghiveci. O singură fregată plutea deasupra mangrovelor, confundându-se printre culorile de pe cer. Aerul era irespirabil. Stătea să plouă. Se anunţa o furtună.
Avionul cu un singur motor Cessna Skyhawk SP se roti de două ori în văzduh înainte de a survola pământul. Era acel tip de avion care cu greu ar fi putut fi observat zburând în această parte a lumii. De asta şi fusese ales. Dacă ar fi fost cineva destul de curios încât să verifice numărul de înregistrare imprimat sub aripă, ar fi aflat că acest avion aparţine unei companii fotografice din Jamaica. Acest lucru nu era adevărat. Nu exista nicio companie şi era deja prea întuneric pentru a face fotografii.
Erau trei bărbaţi în avion. Toţi aveau pielea închisă la culoare şi purtau jeanşi decoloraţi şi cămăşi largi, descheiate la gât. Pilotul era brunet, cu părul lung, ochi căprui pătrunzători, şi avea o cicatrice subţire de-a lungul obrazului. Îi cunoscuse pe cei doi pasageri de-abia în după-amiaza aceea. Se prezentaseră drept Carlo şi Marc, dar el se îndoia că acestea erau adevăratele lor nume. Ştia că aventura lor începuse cu mult timp în urmă, undeva în Europa de Est. Acest zbor scurt era ultima etapă. Ştia ce cărau ei. Deja ştia prea multe.
Pilotul trase cu ochiul la ecranul multifuncţional de pe pupitrul de comandă. Ecranul luminat al computerului îl avertiza cu privire la furtuna ce se apropia. Însă aceasta nu-l îngrijora. Norii joşi şi ploaia îl acopereau. Autorităţile erau mai puţin vigilente în timpul unei furtuni. Cu toate acestea, era neliniştit. Mai zburase în Cuba înainte, dar niciodată în acele locuri. Şi în acea seară aproape că prefera să fi mers oriunde în altă parte.
Cayo Esqueleto.
Era acolo, în faţa lui, întinzându-se pe treizeci şi opt de kilometri lungime şi nouă kilometri lăţime în zonele cele mai întinse. Marea din jur, de un albastru feeric, strălucitor până nu demult, se înnegrise deodată, ca şi cum cineva ar fi învârtit un întrerupător. Înspre vest putea întrezări clipind luminile din Puerto Madre, al doilea oraş ca mărime de pe insulă. Principalul aeroport era mai departe, înspre nord, în afara capitalei Santiago. Dar el nu se îndrepta într-acolo. Apăsă pe manetă şi avionul viră spre dreapta, rotindu-se deasupra pădurilor şi a mlaştinilor cu mangrove ce înconjurau vechiul aeroport abandonat de la marginea sudică a insulei.
Avionul Cessna fusese echipat cu radar cu senzor de căldură, la fel ca sateliţii americani de spionaj. Apăsă un buton şi privi ecranul. Câteva păsări apărură pe ecran ca mici puncte roşii. Erau mai multe puncte clipind în mlaştină. Probabil crocodili sau lamantini. Şi un singur punct la vreo douăzeci de metri de pista de aterizare. Se întoarse să-i vorbească bărbatului pe nume Carlo, dar nu mai era nevoie. Carlo era deja aplecat deasupra umărului lui, uitându-se pe ecran.
Avionul cu un singur motor Cessna Skyhawk SP se roti de două ori în văzduh înainte de a survola pământul. Era acel tip de avion care cu greu ar fi putut fi observat zburând în această parte a lumii. De asta şi fusese ales. Dacă ar fi fost cineva destul de curios încât să verifice numărul de înregistrare imprimat sub aripă, ar fi aflat că acest avion aparţine unei companii fotografice din Jamaica. Acest lucru nu era adevărat. Nu exista nicio companie şi era deja prea întuneric pentru a face fotografii.
Erau trei bărbaţi în avion. Toţi aveau pielea închisă la culoare şi purtau jeanşi decoloraţi şi cămăşi largi, descheiate la gât. Pilotul era brunet, cu părul lung, ochi căprui pătrunzători, şi avea o cicatrice subţire de-a lungul obrazului. Îi cunoscuse pe cei doi pasageri de-abia în după-amiaza aceea. Se prezentaseră drept Carlo şi Marc, dar el se îndoia că acestea erau adevăratele lor nume. Ştia că aventura lor începuse cu mult timp în urmă, undeva în Europa de Est. Acest zbor scurt era ultima etapă. Ştia ce cărau ei. Deja ştia prea multe.
Pilotul trase cu ochiul la ecranul multifuncţional de pe pupitrul de comandă. Ecranul luminat al computerului îl avertiza cu privire la furtuna ce se apropia. Însă aceasta nu-l îngrijora. Norii joşi şi ploaia îl acopereau. Autorităţile erau mai puţin vigilente în timpul unei furtuni. Cu toate acestea, era neliniştit. Mai zburase în Cuba înainte, dar niciodată în acele locuri. Şi în acea seară aproape că prefera să fi mers oriunde în altă parte.
Cayo Esqueleto.
Era acolo, în faţa lui, întinzându-se pe treizeci şi opt de kilometri lungime şi nouă kilometri lăţime în zonele cele mai întinse. Marea din jur, de un albastru feeric, strălucitor până nu demult, se înnegrise deodată, ca şi cum cineva ar fi învârtit un întrerupător. Înspre vest putea întrezări clipind luminile din Puerto Madre, al doilea oraş ca mărime de pe insulă. Principalul aeroport era mai departe, înspre nord, în afara capitalei Santiago. Dar el nu se îndrepta într-acolo. Apăsă pe manetă şi avionul viră spre dreapta, rotindu-se deasupra pădurilor şi a mlaştinilor cu mangrove ce înconjurau vechiul aeroport abandonat de la marginea sudică a insulei.
Avionul Cessna fusese echipat cu radar cu senzor de căldură, la fel ca sateliţii americani de spionaj. Apăsă un buton şi privi ecranul. Câteva păsări apărură pe ecran ca mici puncte roşii. Erau mai multe puncte clipind în mlaştină. Probabil crocodili sau lamantini. Şi un singur punct la vreo douăzeci de metri de pista de aterizare. Se întoarse să-i vorbească bărbatului pe nume Carlo, dar nu mai era nevoie. Carlo era deja aplecat deasupra umărului lui, uitându-se pe ecran.
adventurous
dark
tense
fast-paced
Plot or Character Driven:
Plot
Strong character development:
Complicated
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
No
We'll go 3.5 stars. This book wasn't my favorite mission, and the beginning could be better. (The whole Triad business seems random.) BUT I'm really enjoying seeing Alex develop as a character. I really feel for him. This mission was more emotional and mentally straining compared to his others, yet Blunt refuses to apologize and see the damage it's causing Alex. 😣
Content Warnings
Moderate: Gun violence, Torture, Violence, Murder
Minor: Suicide
adventurous
tense
fast-paced
Plot or Character Driven:
Plot
Strong character development:
Complicated
Loveable characters:
Yes
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Complicated
adventurous
literally life changing. ptsd riddled alex here we gooooo
I liked it. It's about this guy who has an atomic bomb and he wants him to be his son, but Alex won't let him. And he was going with an American people and then the American people die because they fell for a trap. Then he gets strapped to an atomic bomb, but then he uses this special bubble gum that can cut through any metal. Then he gets a crane and uses it to move the atomic bomb out of the way. Then there's a big fight and then they win.