You need to sign in or sign up before continuing.
Take a photo of a barcode or cover
3.66 AVERAGE
3.66 AVERAGE
dark
emotional
sad
medium-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
Yes
Flaws of characters a main focus:
Yes
In a couple of brilliant first chapters, Zola describes the role of theatre, a musical comedy of Olympic mythological subjects where the eighteen-year-old Nana, unable to sing and act, exhibits her attractive anatomy with cleavage and nudes in transparency. Then he takes us to the girl's house (who has had a son since she was sixteen), where the fans stand in line as in a medical consultation, along with the creditors. Nana must complement what she earns in the theatre and her wealthy lovers with urgent exits to practice prostitution and get rid of the most pressing debts. The banker Steiner and the count Muffat, both older, more than compete, share "lovers-maintainers'" work, although Nana does not stop sleeping with others for fun.
One of these lovers of pleasure, the comedian Fontan, falls in love to the point that he leaves his two rich people and his house and settles in a modest neighborhood to live on what he has obtained by selling all his luxurious belongings. Fontan lives on her and beats her quite often. Still, she complies not only to reject other propositions of more handsome and tender gallants but has to begin implementing street prostitution and, on one occasion, is about to be stopped by the police.
When Fontan becomes infatuated with another actress and leaves her alone, Naná returns with Count Muffat, promising to be only for him in exchange for being kept in a luxurious villa and for him to return to the theatre, which is soon frustrated. In her mansion, Nana does not deprive herself of anything, including effeminate relations with her friend Satin (who justifies Muffat by saying something very chic and that he does not have to suppose undesirable competition). Besides, other fun-lovers, such as the adolescent Zizi and his brother Philip, often appear in his houses. Unfortunately, they seemed to blame him for his relationships with his younger brother, and he ended up joining the list of impertinence.
As before banker Steiner, Nana's life is deteriorating the monetary funds of Muffat, who also has a wife in anger and revenge for his infidelity by going with lovers and multiplying their expenses. Without mercy, Nana asks him more and more, and every time he cares less, he surprises her with others in his bedroom. Finally, in a reasonably hasty finale (provoked perhaps by the writing in typical episodes of the time) in which it moves away for the courtesan and her lover, Nana moves away from the almost ruined Muffat and goes on a trip. Upon returning to France, he finds that his aunt has neglected his three-year-old son, and he has taken smallpox and died. She becomes infected with this disease and soon dies, taken care of in a hotel by one of her old scene rivals and unable to receive the visit of Muffat.
Zola's mechanistic dye scientism explains Nana as the product of poisoning the people's health and their destructive work before the upper classes as a kind of blind vengeance of mocked good sense.
One of these lovers of pleasure, the comedian Fontan, falls in love to the point that he leaves his two rich people and his house and settles in a modest neighborhood to live on what he has obtained by selling all his luxurious belongings. Fontan lives on her and beats her quite often. Still, she complies not only to reject other propositions of more handsome and tender gallants but has to begin implementing street prostitution and, on one occasion, is about to be stopped by the police.
When Fontan becomes infatuated with another actress and leaves her alone, Naná returns with Count Muffat, promising to be only for him in exchange for being kept in a luxurious villa and for him to return to the theatre, which is soon frustrated. In her mansion, Nana does not deprive herself of anything, including effeminate relations with her friend Satin (who justifies Muffat by saying something very chic and that he does not have to suppose undesirable competition). Besides, other fun-lovers, such as the adolescent Zizi and his brother Philip, often appear in his houses. Unfortunately, they seemed to blame him for his relationships with his younger brother, and he ended up joining the list of impertinence.
As before banker Steiner, Nana's life is deteriorating the monetary funds of Muffat, who also has a wife in anger and revenge for his infidelity by going with lovers and multiplying their expenses. Without mercy, Nana asks him more and more, and every time he cares less, he surprises her with others in his bedroom. Finally, in a reasonably hasty finale (provoked perhaps by the writing in typical episodes of the time) in which it moves away for the courtesan and her lover, Nana moves away from the almost ruined Muffat and goes on a trip. Upon returning to France, he finds that his aunt has neglected his three-year-old son, and he has taken smallpox and died. She becomes infected with this disease and soon dies, taken care of in a hotel by one of her old scene rivals and unable to receive the visit of Muffat.
Zola's mechanistic dye scientism explains Nana as the product of poisoning the people's health and their destructive work before the upper classes as a kind of blind vengeance of mocked good sense.
O minunată frescă a luxului și depravării Franței în timpul celui de-al doilea Imperiu, când căsătoriile se leagă în funcție de venit sau de dotă, iar curtezanele au superputeri: ele dictează cine cu cine se căsătorește sau dacă renumele unui aristocrat ajunge sau nu să fie pătat de un scandal, își comandă castele și mobilier de aur.
Am citit cartea ca pe o continuare a romanului „Gervaise”, unde de mică i se observau apucăturile imorale. Nana e fiica lui Gervaise și a lui Coupeau, din clasa de jos a societății, și ajunge repede dintr-o prostituată de trotuar o curtezană de lux, pentru dragostea căreia care se ruinează aristocrații. Totul se datorează senzualității și frumuseții sale, și nicidecum inteligenței sale, ea nepărând să aibă un plan de viitor și lăsându-se dusă de capricii. Astfel că, la un moment dat, drumul ei o ia pe traiectorie descendentă, când, îndrăgostită de Fontan, renunță la viața sa luxoasă pentru un trai alături de concubin; dar firea agresivă a acestuia o împinge iar spre trotuar pentru a-și câștiga traiul. Reîntoarsă la teatru, refuză să mai joace roluri de amantă și își ia ca model o fostă curtezană de lux care trăiește într-un castel și e respectată de enoriași. Cu toate astea, viața ei e din ce în ce mai luxoasă, cheltuiește din ce în ce mai mult, năruindu-și amanții și părăsindu-i când nu mai au bani. Firea ei e descrisă cel mai bine de Fouchery în articolul „Musca de aur”, unde o compară cu insecta care, fără rea intenție, îmbolnăvește straturile superioare ale societății cu tarele plevei, pentru că musca nu face diferență între clasele sociale. La fel și Nana, se culcă deopotrivă cu tineri de 18 ani (George) sau cu bătrâni (Couchard), cu bărbați frumoși sau urâți (Fontan), cu bogați sau săraci, cu depravați sau bigoți (Muffat), sau cu femei (Satin), și le afectează fiecăruia viața, subjugându-i până la anihilare, plicitisită și mereu în continuare de ceva nou. Numele ei apare în ziare, e pe buzele tuturor, femeile îi copiază ținutele, ajunge să fie primită și în cercurile înalte (la balul dat de Sabine Muffat) și, totuși, nu reușește să scape de renumele de curtezană.
Prin sfârșitul Nanei, doborâtă de varicelă, cu chipul desfigurat de boală și înconjurată de celelalte curtezane de lux, venite să o vadă mai mult din curiozitate, decât din compasiune, Emile Zola încheie într-o notă moralistă romanul. Ce se naște din purioul societății, tot acolo se întoarce.
M-a intrigat la început numărul destul de mare de personaje, fiindu-mi greu să le individualizez, precum și faptul că în prima parte a romanului Nana nu prea e prezentă, ci apare mai mult indirect, prin descrierile celorlalte personaje.
Am citit cartea ca pe o continuare a romanului „Gervaise”, unde de mică i se observau apucăturile imorale. Nana e fiica lui Gervaise și a lui Coupeau, din clasa de jos a societății, și ajunge repede dintr-o prostituată de trotuar o curtezană de lux, pentru dragostea căreia care se ruinează aristocrații. Totul se datorează senzualității și frumuseții sale, și nicidecum inteligenței sale, ea nepărând să aibă un plan de viitor și lăsându-se dusă de capricii. Astfel că, la un moment dat, drumul ei o ia pe traiectorie descendentă, când, îndrăgostită de Fontan, renunță la viața sa luxoasă pentru un trai alături de concubin; dar firea agresivă a acestuia o împinge iar spre trotuar pentru a-și câștiga traiul. Reîntoarsă la teatru, refuză să mai joace roluri de amantă și își ia ca model o fostă curtezană de lux care trăiește într-un castel și e respectată de enoriași. Cu toate astea, viața ei e din ce în ce mai luxoasă, cheltuiește din ce în ce mai mult, năruindu-și amanții și părăsindu-i când nu mai au bani. Firea ei e descrisă cel mai bine de Fouchery în articolul „Musca de aur”, unde o compară cu insecta care, fără rea intenție, îmbolnăvește straturile superioare ale societății cu tarele plevei, pentru că musca nu face diferență între clasele sociale. La fel și Nana, se culcă deopotrivă cu tineri de 18 ani (George) sau cu bătrâni (Couchard), cu bărbați frumoși sau urâți (Fontan), cu bogați sau săraci, cu depravați sau bigoți (Muffat), sau cu femei (Satin), și le afectează fiecăruia viața, subjugându-i până la anihilare, plicitisită și mereu în continuare de ceva nou. Numele ei apare în ziare, e pe buzele tuturor, femeile îi copiază ținutele, ajunge să fie primită și în cercurile înalte (la balul dat de Sabine Muffat) și, totuși, nu reușește să scape de renumele de curtezană.
Prin sfârșitul Nanei, doborâtă de varicelă, cu chipul desfigurat de boală și înconjurată de celelalte curtezane de lux, venite să o vadă mai mult din curiozitate, decât din compasiune, Emile Zola încheie într-o notă moralistă romanul. Ce se naște din purioul societății, tot acolo se întoarce.
M-a intrigat la început numărul destul de mare de personaje, fiindu-mi greu să le individualizez, precum și faptul că în prima parte a romanului Nana nu prea e prezentă, ci apare mai mult indirect, prin descrierile celorlalte personaje.
dark
mysterious
reflective
sad
medium-paced
In Nana Zola reveals all the worst of Parisian society, the hypocrisy and greed, the decadence and filth. It’s unforgettable and just as brilliant on a reread.
dark
emotional
sad
medium-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
No
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Yes
Content Warnings
Graphic: Domestic abuse, Emotional abuse, Misogyny, Physical abuse, Rape, Sexual content, Sexual violence, Toxic relationship
challenging
slow-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
No
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Yes
❝-Santo Dios, esto no es justo. La sociedad está mal hecha. Se acusa a las mujeres, cuando los hombres son quienes exigen las cosas... Mira, y ahora puedo decírtelo: cuando estaba con ellos, ¿comprendes? no me hacían gracia, ni placer me daban❞
Nana, la continuación de la saga familiar que Zola comenzó con La Taberna. Puede leerse aparte, como un libro único y cuenta la historia de "la pilluela de París" Una mujer que crece en una realidad sórdida de la Francia del sXIX y se prostituye para obtener un buen pasar.
La esencia del círculo que rodea a Nana manifiesta la relevancia del dinero para la solvencia de caprichos, cumplir deseos y vicios. Lo que se impone por sobre cualquier otro objetivo.
Nana posee una personalidad muy fuerte y una voluntad férrea, pero su actitud y belleza es lo que la eleva por sobre todas las demás. Su personaje y el de otras prostitutas se posicionan en el centro de la alta sociedad gracias al espectáculo.
❝Ahora ya había terminado con los brazos y el rostro, y seguidamente se añadió, como si uno de sus dedos fuese un pincel, dos trazos de carmín en los labios. El conde Muffat aún se sintió más turbado, seducido por la perversión de los polvos [...] la boca demasiado roja en el rostro excesivamente blanco, los ojos agrandados por círculos negros y provocativos, como sedientos de amor❞
Como actriz de variedades que logra suscitar el interés de todo hombre que la conoce o escucha sobre ella, haciéndole caer en sus redes. Tornándose en un torbellino de decadencia, llevándose todo a su paso.
❝Permanecía sola, de pie, en medio de las riquezas amontonadas de su hotel, con un pueblo de hombres abatidos a sus pies. Como esos monstruos antiguos, cuyo reducido dominio está cubierto de osamentas, ella ponía los pies sobre los cráneos, y la rodeaban catástrofes❞
Zola impacta con sus descripciones vívidas y la narración de un crudo submundo social, degradante. Donde intentar pertenecer es tener, sobrellevando el complejo trauma de crecer en la carencia y el vicio
❝Aquello estaba bien, era justo, había vengado a su gente, a los pordioseros y a los desheredados. Y mientras en su gloria su sexo ascendía y resplandecía sobre sus víctimas❞
Nana, la continuación de la saga familiar que Zola comenzó con La Taberna. Puede leerse aparte, como un libro único y cuenta la historia de "la pilluela de París" Una mujer que crece en una realidad sórdida de la Francia del sXIX y se prostituye para obtener un buen pasar.
La esencia del círculo que rodea a Nana manifiesta la relevancia del dinero para la solvencia de caprichos, cumplir deseos y vicios. Lo que se impone por sobre cualquier otro objetivo.
Nana posee una personalidad muy fuerte y una voluntad férrea, pero su actitud y belleza es lo que la eleva por sobre todas las demás. Su personaje y el de otras prostitutas se posicionan en el centro de la alta sociedad gracias al espectáculo.
❝Ahora ya había terminado con los brazos y el rostro, y seguidamente se añadió, como si uno de sus dedos fuese un pincel, dos trazos de carmín en los labios. El conde Muffat aún se sintió más turbado, seducido por la perversión de los polvos [...] la boca demasiado roja en el rostro excesivamente blanco, los ojos agrandados por círculos negros y provocativos, como sedientos de amor❞
Como actriz de variedades que logra suscitar el interés de todo hombre que la conoce o escucha sobre ella, haciéndole caer en sus redes. Tornándose en un torbellino de decadencia, llevándose todo a su paso.
❝Permanecía sola, de pie, en medio de las riquezas amontonadas de su hotel, con un pueblo de hombres abatidos a sus pies. Como esos monstruos antiguos, cuyo reducido dominio está cubierto de osamentas, ella ponía los pies sobre los cráneos, y la rodeaban catástrofes❞
Zola impacta con sus descripciones vívidas y la narración de un crudo submundo social, degradante. Donde intentar pertenecer es tener, sobrellevando el complejo trauma de crecer en la carencia y el vicio
❝Aquello estaba bien, era justo, había vengado a su gente, a los pordioseros y a los desheredados. Y mientras en su gloria su sexo ascendía y resplandecía sobre sus víctimas❞
reflective
fast-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
No
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
Yes
Flaws of characters a main focus:
Yes
slow-paced