Take a photo of a barcode or cover
3.6 AVERAGE
3.6 AVERAGE
dark
emotional
informative
reflective
sad
tense
medium-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
Complicated
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
N/A
Flaws of characters a main focus:
Yes
Probably very timely when it came out. I didn't love it. Did enjoy the audio version and the character voices.
Am luat cartea asta dintr-un „Bücherschrank” de la Ehrenbreitstein, de lângă Koblenz, în ideea să mai citesc ceva în germană să-mi îmbogățesc vocabularul. Am răsfoit-o, am văzut că este despre adolescenți (cărțile astea se citesc repede), am mai remarcat că are scrisul suficient de mare cât să-mi scriu traducerea cuvintelor și expresiilor printre rânduri și mi-a plăcut că nu e prea lungă (145 de pagini), în cazul în care nu-mi place și insist să o termin (cum fac de obicei cu cărțile).
Pe drum spre casă am observat că nu e în limba originală, că e, de fapt, o traducere după un american și că subiectul o fi el despre adolescenți, dar despre ăia cu probleme, din SUA, care vin înarmați la școală cu intenția de-și omorî colegii și profesorii. Pe de-o parte sunt cei cu probleme de integrare, „ciudații” sau „looseri”(Gary Searle, Brandon Lawlor, Ryan Clancy, Emily Kirsch), pe de altă parte vedetele liceului, cei din echipa de fotbal și fetele animatoare „cheerleaders”.
Romanul e scris sub forma unui reportaj jurnalistic realizat de studenta Denise Shipley (sora vitregă a lui Gary), care și-a dorit să înțeleagă cum de s-a putut întâmpla un eveniment nefericit precum cel de la liceul Middletown, în care Gary și Brandon au pus la cale să arunce școala în aer in seara balului, după ce mai întâi și-au terorizat colegii și profesorii sub amenințarea armelor de foc. Citim fragmente din mărturiile persoanelor care au avut de-a face cu cei doi în anii premergători evenimentului, precum și scrisorile de adio ale celor doi adolescenți.
Romanul tratează o temă actuală, nu numai în America, ci și în Europa, cea a violenței din școli și a dreptului de a purta armă. Dacă nu ești îmbrăcat la modă și nu ai ultimul model de telefon, dacă ești puțin diferit de restul și nu ai aceleași interese precum ceilalți, ești considerat un nimeni. Adolescenții cu probleme de integrare, care nu primesc ajutorul necesar din partea profesorilor și sunt constant bătaia de joc („bullied”) a celor din jur, ajung la gesturi extreme precum cel prezentat în romanul de față - în engleză „Give a Boy a Gun”.
Pe drum spre casă am observat că nu e în limba originală, că e, de fapt, o traducere după un american și că subiectul o fi el despre adolescenți, dar despre ăia cu probleme, din SUA, care vin înarmați la școală cu intenția de-și omorî colegii și profesorii. Pe de-o parte sunt cei cu probleme de integrare, „ciudații” sau „looseri”(Gary Searle, Brandon Lawlor, Ryan Clancy, Emily Kirsch), pe de altă parte vedetele liceului, cei din echipa de fotbal și fetele animatoare „cheerleaders”.
Romanul e scris sub forma unui reportaj jurnalistic realizat de studenta Denise Shipley (sora vitregă a lui Gary), care și-a dorit să înțeleagă cum de s-a putut întâmpla un eveniment nefericit precum cel de la liceul Middletown, în care Gary și Brandon au pus la cale să arunce școala în aer in seara balului, după ce mai întâi și-au terorizat colegii și profesorii sub amenințarea armelor de foc. Citim fragmente din mărturiile persoanelor care au avut de-a face cu cei doi în anii premergători evenimentului, precum și scrisorile de adio ale celor doi adolescenți.
Romanul tratează o temă actuală, nu numai în America, ci și în Europa, cea a violenței din școli și a dreptului de a purta armă. Dacă nu ești îmbrăcat la modă și nu ai ultimul model de telefon, dacă ești puțin diferit de restul și nu ai aceleași interese precum ceilalți, ești considerat un nimeni. Adolescenții cu probleme de integrare, care nu primesc ajutorul necesar din partea profesorilor și sunt constant bătaia de joc („bullied”) a celor din jur, ajung la gesturi extreme precum cel prezentat în romanul de față - în engleză „Give a Boy a Gun”.
challenging
dark
mysterious
tense
fast-paced
Plot or Character Driven:
Plot
Strong character development:
No
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Yes
Give a Boy a Gun was okay for a fictionalized school shooting account. I get the message and I liked the devils advocate type of characters that were introduced.
Very contradictory and opposing attitudes shared within the text make me feel very conflicted about how to feel about the material, especially for readers who are hoping for stronger anti-bullying messages or greater insight to the problem of gun proliferation beyond what is commonly discussed in popular media.
If you know me, and if you don't know me you will now discover, I love School Shooting novels. Now, wait! Before you write me off as a psychopath, I like them because I truly believe that literature has the power to change people. I believe this, because it's happened to me. Reading, and reading a couple books in particular, have made me the person I am today; an accepting, compassionate person. And so, because of this fact, I like School Shooting novels because I want people to read them and see the destruction that acts like bullying and bad parenting and loose gun laws and neglect cause. Plus, I love books that make me sad and books with a lot of drama.
Give a Boy a Gun is written in choppy quotes by the people surrounding the shooting, most of which were in the room when the shooting occurred. It begins with what the boys were like in middle school (again, taken from bystanders) and progressing until their sophomore year; the story is interwoven with excerpts of Brendan and Gary (the shooters) suicide notes. The novel also includes factual statistics about gun violence at the bottom of every page like side-notes. It was both a terrible and terrific way to write this novel, completely heart-breaking but utterly believable.
It wasn't the best School Shooting book that I've read, but it was very well written and thought provoking. Of course, there were people within the novel that I didn't agree with, but the characters were all entirely believable. The novel builds and builds to the shooting itself, keeping you on the edge of your seat and wondering how the hell this whole thing is going to go down. The ending actually shocked me a little bit, because it didn't end the way I thought it would. But it ended destructively nonetheless. And, like expected, it breaks your freakin' heart.
Give a Boy a Gun is written in choppy quotes by the people surrounding the shooting, most of which were in the room when the shooting occurred. It begins with what the boys were like in middle school (again, taken from bystanders) and progressing until their sophomore year; the story is interwoven with excerpts of Brendan and Gary (the shooters) suicide notes. The novel also includes factual statistics about gun violence at the bottom of every page like side-notes. It was both a terrible and terrific way to write this novel, completely heart-breaking but utterly believable.
It wasn't the best School Shooting book that I've read, but it was very well written and thought provoking. Of course, there were people within the novel that I didn't agree with, but the characters were all entirely believable. The novel builds and builds to the shooting itself, keeping you on the edge of your seat and wondering how the hell this whole thing is going to go down. The ending actually shocked me a little bit, because it didn't end the way I thought it would. But it ended destructively nonetheless. And, like expected, it breaks your freakin' heart.