Take a photo of a barcode or cover
3.96 AVERAGE
3.96 AVERAGE
If you've been faithfully following this series ever since Stormbreaker came out who-knows-how-many years ago, then you pretty much know what to expect from Scorpia, (both the insane sabotage terrorist group that's located all over the world, AND the novel). If you're a relative newbie, but you've caught up, flew through the first four books, fell absolutely in love with Horowitz's teen spy novels, then you should know what to expect too.
It's Alex Rider. By default, the books are action-packed, Usain-Bolt-kind-of-fast paced, and definitely intense. And epic.
Scorpia meets all this criteria, and exceeds it.
Honestly, I think each of these books keeps on getting better and better. More treachery, more lies, more insight into the world of espionage and secrets (both good and bad), more questioning of said goods and bads, and some plot twists that kept readers on their toes.
Scorpia had more everything. And it was great.
Random Thing to Point Out: Is anyone else getting a sort of Dashner/Maze Runner vibe from this book? Scorpia...and WICKED, both organizations that seem totally psychotic and twisted, but when you think about it, they do think that they're doing the right thing. It's this whole black and white, evil and good situation.
If you've gotten to the fifth book already, well don't stop now. Read on! It's worth it.
It's Alex Rider. By default, the books are action-packed, Usain-Bolt-kind-of-fast paced, and definitely intense. And epic.
Scorpia meets all this criteria, and exceeds it.
Honestly, I think each of these books keeps on getting better and better. More treachery, more lies, more insight into the world of espionage and secrets (both good and bad), more questioning of said goods and bads, and some plot twists that kept readers on their toes.
Scorpia had more everything. And it was great.
Random Thing to Point Out: Is anyone else getting a sort of Dashner/Maze Runner vibe from this book? Scorpia...and WICKED, both organizations that seem totally psychotic and twisted, but when you think about it, they do think that they're doing the right thing. It's this whole black and white, evil and good situation.
If you've gotten to the fifth book already, well don't stop now. Read on! It's worth it.
adventurous
challenging
dark
emotional
funny
mysterious
reflective
sad
tense
fast-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Yes
Diverse cast of characters:
Yes
Flaws of characters a main focus:
Yes
Ha-wow! I did not expect that ending. It may have been a little irregular to read the first book and then skip to the fifth, but both were good enough that I will fill in the gap in any order possible.
4.5 That ending though! Phew. Not quiiite a 5 stars because there are a few plot contrivances, but it's pretty much expected for the genre. Some of the great escapes/break-ins Alex pulls off are pretty sweet. And we finally learn more about Alex's family and their past.
Pentru cei doi hoţi de pe motocicleta Vespa 200cc, era cazul unei victime nepotrivite aflate la locul nepotrivit, într-o duminică nepotrivită din septembrie.
Părea că toată lumea se adunase în Piaţa Esmeralda, la câţiva kilometri în afara Veneţiei. Slujba de duminică tocmai se terminase şi o mulţime de familii se plimbau împreună agale sub soarele strălucitor: bunicuţe în negru, băieţi purtând cele mai bune costume ale lor şi fete în rochiţe de comuniune. Cafenelele şi gelateriile erau deschise, cu clienţii împrăştiaţi pe trotuar şi în stradă. O fântână uriaşă – cu statui reprezentând nuduri de zei şi şerpi – împroşca jeturi de apă rece ca gheaţa. Şi acolo se afla o piaţă. Fuseseră instalate tarabe la care se vindeau zmeie, flori uscate, vederi vechi, ceasuri cu cuc şi pungi cu seminţe pentru sutele de porumbei care se fâţâiau ţanţoş de jur împrejur.
În mijlocul tuturor se găsea un grup de vreo doisprezece elevi britanici. Ghinionul celor doi hoţi era că unul dintre aceştia era Alex Rider.
Era începutul lui septembrie. Trecuse mai puţin de o lună de la confruntarea finală a lui Alex cu Damian Cray în Air Force One – avionul prezidenţial american. Fusese sfârşitul unei aventuri care-l purtase de la Paris la Amsterdam şi, în final, pe pista principală a Aeroportului Heathrow, exact când douăzeci şi cinci de proiectile nucleare fuseseră lansate către ţinte în întreaga lume. Alex reuşise să distrugă aceste proiectile. Fusese acolo când Damian Cray murise, şi în final ajunsese acasă cu colecţia obişnuită de vânătăi şi de zgârieturi pentru a o găsi pe Jack Starbright cu o figură încruntată şi hotărâtă, aşteptându-l. Jack era menajera lui, dar îi era totodată şi prietenă, şi, ca de obicei, era îngrijorată pentru el.
— N-o mai poţi ţine aşa, Alex, spuse ea. Aproape că nu mai dai pe la şcoală. Ai lipsit jumătate din trimestrul al treilea când ai fost pe Insula rechinilor şi o mare parte din al doilea când ai fost în Cornwall şi apoi la acea îngrozitoare Academie Point Blanc. Dacă vei continua aşa, vei pica toate examenele, şi apoi ce vei face?
— Nu e vina mea, începu Alex.
— Ştiu că nu e vina ta. Dar e de datoria mea să fac ceva în privinţa asta, şi am decis să-ţi angajez un meditator pentru restul verii.
— Doar nu vorbeşti serios!
— Ba da. A mai rămas ceva din vacanţa asta. Şi poţi începe chiar acum.
— Nu vreau un meditator, începu Alex să protesteze.
— Nu ai de ales, Alex. Nu mă interesează ce dispozitive noi ai sau ce mişcări deştepte vrei să încerci – de data asta nu scapi!
Părea că toată lumea se adunase în Piaţa Esmeralda, la câţiva kilometri în afara Veneţiei. Slujba de duminică tocmai se terminase şi o mulţime de familii se plimbau împreună agale sub soarele strălucitor: bunicuţe în negru, băieţi purtând cele mai bune costume ale lor şi fete în rochiţe de comuniune. Cafenelele şi gelateriile erau deschise, cu clienţii împrăştiaţi pe trotuar şi în stradă. O fântână uriaşă – cu statui reprezentând nuduri de zei şi şerpi – împroşca jeturi de apă rece ca gheaţa. Şi acolo se afla o piaţă. Fuseseră instalate tarabe la care se vindeau zmeie, flori uscate, vederi vechi, ceasuri cu cuc şi pungi cu seminţe pentru sutele de porumbei care se fâţâiau ţanţoş de jur împrejur.
În mijlocul tuturor se găsea un grup de vreo doisprezece elevi britanici. Ghinionul celor doi hoţi era că unul dintre aceştia era Alex Rider.
Era începutul lui septembrie. Trecuse mai puţin de o lună de la confruntarea finală a lui Alex cu Damian Cray în Air Force One – avionul prezidenţial american. Fusese sfârşitul unei aventuri care-l purtase de la Paris la Amsterdam şi, în final, pe pista principală a Aeroportului Heathrow, exact când douăzeci şi cinci de proiectile nucleare fuseseră lansate către ţinte în întreaga lume. Alex reuşise să distrugă aceste proiectile. Fusese acolo când Damian Cray murise, şi în final ajunsese acasă cu colecţia obişnuită de vânătăi şi de zgârieturi pentru a o găsi pe Jack Starbright cu o figură încruntată şi hotărâtă, aşteptându-l. Jack era menajera lui, dar îi era totodată şi prietenă, şi, ca de obicei, era îngrijorată pentru el.
— N-o mai poţi ţine aşa, Alex, spuse ea. Aproape că nu mai dai pe la şcoală. Ai lipsit jumătate din trimestrul al treilea când ai fost pe Insula rechinilor şi o mare parte din al doilea când ai fost în Cornwall şi apoi la acea îngrozitoare Academie Point Blanc. Dacă vei continua aşa, vei pica toate examenele, şi apoi ce vei face?
— Nu e vina mea, începu Alex.
— Ştiu că nu e vina ta. Dar e de datoria mea să fac ceva în privinţa asta, şi am decis să-ţi angajez un meditator pentru restul verii.
— Doar nu vorbeşti serios!
— Ba da. A mai rămas ceva din vacanţa asta. Şi poţi începe chiar acum.
— Nu vreau un meditator, începu Alex să protesteze.
— Nu ai de ales, Alex. Nu mă interesează ce dispozitive noi ai sau ce mişcări deştepte vrei să încerci – de data asta nu scapi!
adventurous
dark
tense
fast-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
Complicated
Loveable characters:
Complicated
Diverse cast of characters:
Complicated
Flaws of characters a main focus:
No
insane behaviour once again from mr anthony horowitz. alex has really been lied to by every single person in his life.
I used to loooooove the Alex rider books, but I think I am slightly to old. I hoped it would be like with Percy Jackson where I don't care that it's written for a younger audience but I couldn't.
adventurous
tense
medium-paced
Plot or Character Driven:
Plot
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Yes
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Yes
adventurous
mysterious
fast-paced
Plot or Character Driven:
Plot
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Yes
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Complicated
adventurous