Take a photo of a barcode or cover
3.91 AVERAGE
3.91 AVERAGE
mysterious
medium-paced
Fran închise ochii. Avionul de mici dimensiuni pierdu brusc din altitudine, părând că se prăbuşeşte, apoi se redresă preţ de o clipă înainte de a se înclina violent, ca vagonul unui montagne russe. Femeia deschise ochii şi văzu o stâncă cenuşie drept în faţă. Era suficient de aproape încât să observe dungile albe de găinaţ uscat şi rămăşiţele cuiburilor de păsări de anul trecut. Dedesubt, marea era în plină fierbere. Spuma ridicată de rafalele furioase de vânt era răsucită de furtună peste suprafaţa apei.
De ce nu face nimic pilotul ăsta? Şi Jimmy de ce stă ca momâia pe scaun, de parcă aşteaptă pur şi simplu să murim cu toţii?
Îşi imagină foarte clar impactul avionului cu stânca şi amalgamul de fiare şi oase deopotrivă contorsionate. Nicio şansă de supravieţuire. Trebuia să-mi fi scris testamentul. Cine o să aibă grijă de Cassie? În clipa aceea îşi dădu seama că era prima oară când se temea cu adevărat pentru viaţa ei şi fu cuprinsă de o panică incontrolabilă, care-i paraliză creierul şi orice fel de gând lucid.
Apoi avionul începu să se ridice încet. Lui Fran i se păru că trece milimetric peste marginea crestei. Perez îi arăta repere familiare pentru el: North Haven, Centrul de cercetare de la North Light şi Ward Hill. Fran avea senzaţia că pilotul încă menţinea cu greu avionul pe linia de plutire şi că Perez se străduia, de fapt, să-i distragă atenţia în timp ce se învârteau orbeşte încercând să aterizeze. Ceea ce, într-un final, se şi întâmplă, după câteva salturi violente de-a lungul pistei.
Neil, pilotul, rămase nemişcat o vreme, cu mâinile încă încleştate pe manşă. Fran îşi zise că bărbatul fusese aproape la fel de speriat ca ea.
— Bravo! îi spuse Perez.
— Da, în fine, mormăi Neil rânjind scurt. Oricum trebuie să ne antrenăm pentru zborurile de ambulanţă. Doar că, la un moment dat, chiar mă gândeam că ar trebui să facem cale-ntoarsă.
Apoi îi zori:
— Hai, jos cu voi! Mai am de luat un grup întreg de vizitatori şi am înţeles că vremea o să se-nrăutăţească. N-am chef să rămân izolat aici toată săptămâna!
Câţiva oameni aşteptau deja lângă pistă. Se întorseseră cu spatele întors împotriva vântului şi se chinuiau din răsputeri să stea drepţi. Bagajele lui Fran şi Perez fură descărcate rapid, iar Neil le făcu semn cu mâna următorilor pasageri să urce la bord. Fran îşi dădu seama că tremura. I se făcuse brusc frig când ieşise din cabina strâmtă a avionului, dar ştia că frisoanele erau şi o reacţie la teama pe care o resimţise. Şi la neliniştea pe care o avea ştiind că urma să-i întâlnească pe cei care îi aşteptau, adică pe familia şi prietenii lui Perez. Locul ăsta, Fair Isle, era o parte importantă din acest om. El crescuse aici, iar familia lui locuise aici de generaţii întregi. Oare ce părere aveau să-şi facă despre ea?
De ce nu face nimic pilotul ăsta? Şi Jimmy de ce stă ca momâia pe scaun, de parcă aşteaptă pur şi simplu să murim cu toţii?
Îşi imagină foarte clar impactul avionului cu stânca şi amalgamul de fiare şi oase deopotrivă contorsionate. Nicio şansă de supravieţuire. Trebuia să-mi fi scris testamentul. Cine o să aibă grijă de Cassie? În clipa aceea îşi dădu seama că era prima oară când se temea cu adevărat pentru viaţa ei şi fu cuprinsă de o panică incontrolabilă, care-i paraliză creierul şi orice fel de gând lucid.
Apoi avionul începu să se ridice încet. Lui Fran i se păru că trece milimetric peste marginea crestei. Perez îi arăta repere familiare pentru el: North Haven, Centrul de cercetare de la North Light şi Ward Hill. Fran avea senzaţia că pilotul încă menţinea cu greu avionul pe linia de plutire şi că Perez se străduia, de fapt, să-i distragă atenţia în timp ce se învârteau orbeşte încercând să aterizeze. Ceea ce, într-un final, se şi întâmplă, după câteva salturi violente de-a lungul pistei.
Neil, pilotul, rămase nemişcat o vreme, cu mâinile încă încleştate pe manşă. Fran îşi zise că bărbatul fusese aproape la fel de speriat ca ea.
— Bravo! îi spuse Perez.
— Da, în fine, mormăi Neil rânjind scurt. Oricum trebuie să ne antrenăm pentru zborurile de ambulanţă. Doar că, la un moment dat, chiar mă gândeam că ar trebui să facem cale-ntoarsă.
Apoi îi zori:
— Hai, jos cu voi! Mai am de luat un grup întreg de vizitatori şi am înţeles că vremea o să se-nrăutăţească. N-am chef să rămân izolat aici toată săptămâna!
Câţiva oameni aşteptau deja lângă pistă. Se întorseseră cu spatele întors împotriva vântului şi se chinuiau din răsputeri să stea drepţi. Bagajele lui Fran şi Perez fură descărcate rapid, iar Neil le făcu semn cu mâna următorilor pasageri să urce la bord. Fran îşi dădu seama că tremura. I se făcuse brusc frig când ieşise din cabina strâmtă a avionului, dar ştia că frisoanele erau şi o reacţie la teama pe care o resimţise. Şi la neliniştea pe care o avea ştiind că urma să-i întâlnească pe cei care îi aşteptau, adică pe familia şi prietenii lui Perez. Locul ăsta, Fair Isle, era o parte importantă din acest om. El crescuse aici, iar familia lui locuise aici de generaţii întregi. Oare ce părere aveau să-şi facă despre ea?
mysterious
sad
tense
slow-paced
Plot or Character Driven:
A mix
Strong character development:
No
Loveable characters:
No
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Yes
Ack. "Kill your darlings" indeed. I noticed in the last book that she had created a very sympathetic female character and then killed her off. Same story here. And in both books the murderer commits two murders which makes me think everyone in the Shetland isles would have PTSD by now.
I very much enjoyed the Fran/Perez romance through the series and feel quite betrayed by the end of Fran. The joking codicil in the sketchbook is a device without merit. I don't know if this is the end of the series. Would she write about heart broken Perez going back to the police grind? Certainly it's the end for me. Fooey.
I very much enjoyed the Fran/Perez romance through the series and feel quite betrayed by the end of Fran. The joking codicil in the sketchbook is a device without merit. I don't know if this is the end of the series. Would she write about heart broken Perez going back to the police grind? Certainly it's the end for me. Fooey.
In this 4th installment in the series, Perez goes to Fair Isle with his fiancé to have a little vacation with his parents. During his stay, the warden of the birding center is killed and weather being a nightmare, Perez has to lead the investigation by himself until backup can come around. While investigating that first murder, a second one occurs an Perez with the help of Fran, his fiancé, and his team from the mainland will uncover a lot of the worst humans are capable of and, in a flash of frantic action, a third murder that will change Perez is committed and bring matters to an end.
I didn't enjoy this as much as the others in the series, although it was still very readable. As usual it kept me guessing as to the identity of the murderer (I suspected everyone along the way) but I thought the ending was a bit rushed. So much happened in the last few pages that wasn't explored enough for my liking. I will continue with the series though.
challenging
dark
emotional
informative
reflective
sad
tense
fast-paced
Plot or Character Driven:
Character
Strong character development:
Yes
Loveable characters:
Yes
Diverse cast of characters:
No
Flaws of characters a main focus:
Yes