Scan barcode
samanthaslibrary's review against another edition
adventurous
challenging
emotional
reflective
sad
tense
fast-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? No
5.0
Wow. I mean, wow. I almost don’t know what to say. This book is an artwork. Despite not all readers coming from Islamic culture, this is a novel that speaks to women. I have never felt such anger, grief, and joy on behalf of a character as I did for Massoumeh. This book was 500 pages, but I could have read 500 more. I could follow her to the end of her life and still want to know more.
This book never had a dull moment. It was fast, and had so many layers of conflict at any given moment. With an expansive cast of chats gets, each one stood out as a unique person. Watching them all grow over a lifetime was astounding.
This was a tragedy all around, that hurts your heart but also burrows itself into it. This novel brings you tight into the folds of the world. Makes you love of hate characters with such a passion you’ll be thinking about them even after the book is closed. This was a masterpiece.
This book never had a dull moment. It was fast, and had so many layers of conflict at any given moment. With an expansive cast of chats gets, each one stood out as a unique person. Watching them all grow over a lifetime was astounding.
This was a tragedy all around, that hurts your heart but also burrows itself into it. This novel brings you tight into the folds of the world. Makes you love of hate characters with such a passion you’ll be thinking about them even after the book is closed. This was a masterpiece.
Content Warnings
Graphic: Grief, Misogyny, Murder, Physical abuse, and Violence
cristina_g_'s review against another edition
emotional
reflective
sad
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? It's complicated
5.0
What would you choose to do if you never learned to live for yourself, if you simply didn’t know how to follow up on you happiness…
I caught myself rooting for a husband that was absent, had no intention in being there for his family or helping with the struggles, self centered in his universe and his beliefs, just because he was the lesser pain. My brain strives so much to find a happy resolution that I caught myself being happy when Masum was left to be herself, was ignored, when there was just an absence of abuse and violence.
I hurt for her and it pained me to read all the struggles and pain she had to endure,
But I learned one thing from here that will remain an I important reminder for myself:
We are individuals and no matter how much you love your family/friends you should not forget yourself,
I have the privilege to focus on my growth, my happiness, my life, and of course it will involve other people to love, to care about, but I should be the most important person to myself.
I caught myself rooting for a husband that was absent, had no intention in being there for his family or helping with the struggles, self centered in his universe and his beliefs, just because he was the lesser pain. My brain strives so much to find a happy resolution that I caught myself being happy when Masum was left to be herself, was ignored, when there was just an absence of abuse and violence.
I hurt for her and it pained me to read all the struggles and pain she had to endure,
But I learned one thing from here that will remain an I important reminder for myself:
We are individuals and no matter how much you love your family/friends you should not forget yourself,
I have the privilege to focus on my growth, my happiness, my life, and of course it will involve other people to love, to care about, but I should be the most important person to myself.
evelina96's review against another edition
challenging
dark
emotional
sad
medium-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? It's complicated
- Flaws of characters a main focus? Yes
3.0
The Book of Fate by Parinoush Saniee was my pick for a book from Iran. I am glad to have read it, but it was a difficult book to read. It is very realistic and the characters feel very authentic. Our main character Massoumeh is a strong female character in a patriarchal society and where the men in the family hold most of the power. It is very tough to read, mostly because of Moassoumeh’s life and what happens to her and her family. It is very dark and the ending gutted me. If I would label the book it would be feel-bad. The language is easy to read but the pacing is slow so for me it was a challenging read.
lindsayw's review against another edition
2.0
While The Book of Fate paints a compelling picture of life in Iran during the revolution, I had a very hard time getting invested in it. I think the main issue it suffers from is that it's a translation; many books I've read that have been translated from another language end up feeling less fluid and natural. This book is no exception. The dialogue feels very stilted and awkward a lot of the time, and while I'm sure it's much better in the original text, here it just ends up feeling a bit juvenile, and that gets distracting.
I have mixed feelings about the character development, too. I have read a few other reviews that feel that Massoumeh becomes a more likeable, less victimized narrator over time, but I think I tend to agree with those that said she really comes across as a victim the whole time. I felt like the author needed to do a bit more "show, don't tell", because while Massoumeh often described herself as becoming stronger, her actions still showed a lot of crying and fainting all the time. Granted, she experienced some really terrible things, but she was such a martyr that it got a little tedious (particularly at the end). Her children were also ridiculously selfish, even Massoum, who was by far the most likeable at the beginning. Nevertheless, they were good vehicles for illustrating the importance of family honour in that setting, even if it was really frustrating to read.
Anyway, an intriguing, tragic plot, but I had a hard time getting past the unlikeable characters and the clunky dialogue.
I have mixed feelings about the character development, too. I have read a few other reviews that feel that Massoumeh becomes a more likeable, less victimized narrator over time, but I think I tend to agree with those that said she really comes across as a victim the whole time. I felt like the author needed to do a bit more "show, don't tell", because while Massoumeh often described herself as becoming stronger, her actions still showed a lot of crying and fainting all the time. Granted, she experienced some really terrible things, but she was such a martyr that it got a little tedious (particularly at the end). Her children were also ridiculously selfish, even Massoum, who was by far the most likeable at the beginning. Nevertheless, they were good vehicles for illustrating the importance of family honour in that setting, even if it was really frustrating to read.
Anyway, an intriguing, tragic plot, but I had a hard time getting past the unlikeable characters and the clunky dialogue.
denitodorova's review against another edition
4.0
https://bookjellyfish.blogspot.com/2020/12/blog-post.html
„Моята орис“ е книга за борбата, силата на духа, свободата и правото на избор. Това е история за суровия живот на една жена от ислямските държави, години наред унижавана, пренебрегвана и лишавана от елементарни човешки права в свят, в който религиозните ритуали и опазването на семейната чест са по-важни от щастието.
„Моята орис“ е книга за борбата, силата на духа, свободата и правото на избор. Това е история за суровия живот на една жена от ислямските държави, години наред унижавана, пренебрегвана и лишавана от елементарни човешки права в свят, в който религиозните ритуали и опазването на семейната чест са по-важни от щастието.
methera's review
5.0
Intotdeauna imi zic dupa o astfel de carte, sa nu mai citesc una cu subiect asemanator, dar mereu imi iau plasa si mereu imi pica ceva in mana si bineinteles ca nu rezist tentatiei! Cred ca nu exista om care sa nu fie inmarmurit in astfel de situatii, sa nu se simta neputincios cand citeste si sa simta valurile de furie izdindu-se mai puternic in interiorul lui cu fiecare pagina. Ugh.
avigail's review against another edition
emotional
informative
reflective
sad
tense
medium-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? It's complicated
- Flaws of characters a main focus? It's complicated
5.0
A friend of mine gave me this book after she read it and told me it is one of her favorites. Lately, I have been looking for translated fiction and reading about cultures unknown to the Western world. The Book of Fate is a banned book in Iran and Parinoush Saniee, the author is a person that worked in the Ministry of Labor, how unorthodox.
The Book of Fate is the story of a country seen through the life of main character, Massoumeh. While I was reading the book I was thinking what else can a human being endorce?
Massoumeh has the the power of sacrifice at its highest pick, the mark of a war, of traditions, of community for families and especially women in Iran.
Made me realize that things that I get for granted in my life could be so hard to achieve for others.
The story is is heartbreaking. Massoumeh went through so much turmoil and heartbreak that it’s unbelievable that this all happened in one lifetime. She deserved so much better, but even in the very end, she was never given her basic human rights.
The truth is I had hard time with the ending, I felt her children are ungrateful for all that their mother suffered to give them the good education and life and that's how they repay her. On the other hand I am not from the same religion and mentality and I can not truly judge the cercostances based the Muslim, and Iranian way of life, tradition, reliogion.
The Book of Fate is the story of a country seen through the life of main character, Massoumeh. While I was reading the book I was thinking what else can a human being endorce?
Massoumeh has the the power of sacrifice at its highest pick, the mark of a war, of traditions, of community for families and especially women in Iran.
Made me realize that things that I get for granted in my life could be so hard to achieve for others.
The story is is heartbreaking. Massoumeh went through so much turmoil and heartbreak that it’s unbelievable that this all happened in one lifetime. She deserved so much better, but even in the very end, she was never given her basic human rights.
The truth is I had hard time with the ending, I felt her children are ungrateful for all that their mother suffered to give them the good education and life and that's how they repay her. On the other hand I am not from the same religion and mentality and I can not truly judge the cercostances based the Muslim, and Iranian way of life, tradition, reliogion.
epictetsocrate's review
3.0
Mă uimea întotdeauna comportamentul prietenei mele Parvaneh. Nu se gândea deloc la onoarea tatălui ei : pe stradă vorbea cu voce tare şi se oprea să se uite în vitrinele magazinelor, arătându-mi cu degetul ce îi atrăsese atenţia. Îi tot spuneam că este necuviincios, dar ea nu ţinea cont. O dată m-a strigat tare, urlându-mi numele tocmai de pe partea cealaltă a străzii, încât am simţit că mor de ruşine. Din fericire, nici unul dintre fraţii mei nu era prin preajmă, altfel numai Dumnezeu ştie ce s-ar fi putut întâmpla.
Când ne-am mutat de la Qum la Teheran, Agha Jun al meu, „domnul tată”, mi-a dat voie să merg la şcoală şi, când i-am spus că fetele nu purtau lungul văl chador şi că eram luată în râs, mi-a îngăduit să ies acoperită numai cu manteau şi rusari adică pardesiu şi basma pe cap, cu condiţia să mă port cuviincios şi să nu-l fac de ruşine. De altfel, ştiam bine cum să-i apăr onoarea şi fără să port văl.
Trebuie să-i mulţumesc unchiului meu Abbass pentru aceste concesii : „Dadash, fratele meu, important este ca o fată să aibă un caracter bun şi asta nu are nimic de-a face cu vălul… dacă ar fi rea, te asigur că chador-ul n-ar împiedica-o să uneltească cine ştie ce, încât să-ţi fie compromisă onoarea pentru totdeauna ! Acum, locuind la Teheran, trebuie să vă adaptaţi la obiceiurile noastre : s-au dus vremurile în care o fată era obligată să stea în casă. Dăi voie să meargă la şcoală şi să se îmbrace ca restul fetelor, altfel va deveni o ţintă a batjocurii”, l-am auzit spunându-i tatălui meu. Unchiul meu Abbass era într-adevăr o persoană luminată.
Locuia la Teheran de aproape zece ani şi venea la Qum doar când murea cineva. Naneh Jun, bunica odihnească-i-se sufletul în pace, de fiecare dată când unchiul Abbass se întorcea acasă, îl ruga să vină să o vadă mai des, iar el exclama râzând binevoitor : „Ce să fac, mamă ? Spuneţi-le rudelor să moară mai des, astfel încât să pot veni la Qum mai des !”. Şi atunci bunica, de jenă, se pişca de obraz atât de tare, că-şi lăsa nişte semne roşii care dispăreau abia după câteva ore.
Soţia lui Abbass era din Teheran şi, chiar dacă purta chador-ul în timpul vizitelor la Qum, toţi ştiau că, la oraş, nu purta o îmbrăcăminte „corespunzătoare”, ca să nu mai vorbim de fiicele lor, care nici măcar nu ştiau ce înseamnă asta şi se duceau la şcoală fără văl.
La moartea bunicii, casa în care îşi petrecuse copilăria tatăl meu a fost vândută şi fiecare a primit partea lui de moştenire. Atunci, unchiul Abbass a stăruit pe lângă el să ne mutăm la Teheran : „Frate, aici nu mai e de trăit… să punem laolaltă părţile noastre de moştenire, să deschidem un magazin, să muncim împreună eu însumi mă voi îngriji să-ţi închiriez o casă aproape de noi, astfel încât să vă puteţi face o viaţă mai bună, fiindcă, să vorbim limpede, banii adevăraţi se fac numai la Teheran”.
Când ne-am mutat de la Qum la Teheran, Agha Jun al meu, „domnul tată”, mi-a dat voie să merg la şcoală şi, când i-am spus că fetele nu purtau lungul văl chador şi că eram luată în râs, mi-a îngăduit să ies acoperită numai cu manteau şi rusari adică pardesiu şi basma pe cap, cu condiţia să mă port cuviincios şi să nu-l fac de ruşine. De altfel, ştiam bine cum să-i apăr onoarea şi fără să port văl.
Trebuie să-i mulţumesc unchiului meu Abbass pentru aceste concesii : „Dadash, fratele meu, important este ca o fată să aibă un caracter bun şi asta nu are nimic de-a face cu vălul… dacă ar fi rea, te asigur că chador-ul n-ar împiedica-o să uneltească cine ştie ce, încât să-ţi fie compromisă onoarea pentru totdeauna ! Acum, locuind la Teheran, trebuie să vă adaptaţi la obiceiurile noastre : s-au dus vremurile în care o fată era obligată să stea în casă. Dăi voie să meargă la şcoală şi să se îmbrace ca restul fetelor, altfel va deveni o ţintă a batjocurii”, l-am auzit spunându-i tatălui meu. Unchiul meu Abbass era într-adevăr o persoană luminată.
Locuia la Teheran de aproape zece ani şi venea la Qum doar când murea cineva. Naneh Jun, bunica odihnească-i-se sufletul în pace, de fiecare dată când unchiul Abbass se întorcea acasă, îl ruga să vină să o vadă mai des, iar el exclama râzând binevoitor : „Ce să fac, mamă ? Spuneţi-le rudelor să moară mai des, astfel încât să pot veni la Qum mai des !”. Şi atunci bunica, de jenă, se pişca de obraz atât de tare, că-şi lăsa nişte semne roşii care dispăreau abia după câteva ore.
Soţia lui Abbass era din Teheran şi, chiar dacă purta chador-ul în timpul vizitelor la Qum, toţi ştiau că, la oraş, nu purta o îmbrăcăminte „corespunzătoare”, ca să nu mai vorbim de fiicele lor, care nici măcar nu ştiau ce înseamnă asta şi se duceau la şcoală fără văl.
La moartea bunicii, casa în care îşi petrecuse copilăria tatăl meu a fost vândută şi fiecare a primit partea lui de moştenire. Atunci, unchiul Abbass a stăruit pe lângă el să ne mutăm la Teheran : „Frate, aici nu mai e de trăit… să punem laolaltă părţile noastre de moştenire, să deschidem un magazin, să muncim împreună eu însumi mă voi îngriji să-ţi închiriez o casă aproape de noi, astfel încât să vă puteţi face o viaţă mai bună, fiindcă, să vorbim limpede, banii adevăraţi se fac numai la Teheran”.
grimm_beauty's review against another edition
4.0
Indiferent de ce ți se întâmplă, este important să nu uiți să râzi; cu convingerea asta m-a lăsat pe mine "Cel care mă așteaptă".
Cartea prezintă foarte bine lucrurile pe partea istorică, în mod deosebit pentru că protagonista devine soția unui (viitor) deținut politic.
Mentalitățile oamenilor din Iran și diversitatea acestora, cultura musulmanilor de acolo, obiceiurile, comparația a două regime politice ale țării, abuzurile, toate acestea sunt atinse în carte și cu siguranță nu ai cum s-o termini fără să simți că înțelegi mai bine poporul iranian.
Personajele sunt diverse și construite bine, probabil pentru că autoarea e psiholog de meserie. Ce mi s-a părut de reținut a fost felul în care protagonista le făcea față unor copii cu personalități diferite în situațiile dificile. Modul în care îi abordează e foarte bun.
"Cel care mă așteaptă" a fost în mare parte interesantă, cu tot cu momentele ei plicticoase, dar care sunt serios compensate de factorii enumerați mai sus.
Cartea prezintă foarte bine lucrurile pe partea istorică, în mod deosebit pentru că protagonista devine soția unui (viitor) deținut politic.
Mentalitățile oamenilor din Iran și diversitatea acestora, cultura musulmanilor de acolo, obiceiurile, comparația a două regime politice ale țării, abuzurile, toate acestea sunt atinse în carte și cu siguranță nu ai cum s-o termini fără să simți că înțelegi mai bine poporul iranian.
Personajele sunt diverse și construite bine, probabil pentru că autoarea e psiholog de meserie. Ce mi s-a părut de reținut a fost felul în care protagonista le făcea față unor copii cu personalități diferite în situațiile dificile. Modul în care îi abordează e foarte bun.
"Cel care mă așteaptă" a fost în mare parte interesantă, cu tot cu momentele ei plicticoase, dar care sunt serios compensate de factorii enumerați mai sus.
andreeawrites's review against another edition
5.0
Mi-a plăcut mult această carte. Nu doar că mi-a arătat cât de puține lucruri știu despre cultura altor popoare, dar mi-a și demonstrat că deseori nu înțeleg sacrificiile făcute de mame. Nu mi-a plăcut foarte mult de protagonistă din cauza finalului, dar este o carte bună. Stilul de scriere este atractiv, autoarea reușește să detalieze decorurile, vestimentația și comportamentele celor din jur, dar adaugă și foarte multe personaje pe parcurs. Este genul acela de carte care te va cutremura cu fiecare nouă încercare prin care va trece Masumeh.
Recenzia completă pe blog: https://bravoandreea.ro/recenzie-cel-care-ma-asteapta-de-parinoush-saniee/
Recenzia completă pe blog: https://bravoandreea.ro/recenzie-cel-care-ma-asteapta-de-parinoush-saniee/