Scan barcode
emselilly's review
5.0
Really enjoyed reading this book, very thought-provoking and very dark... enjoyed the commentary on humanity, power, politics and oppression. I enjoyed reading it and felt it was an experience that makes me think about a lot fo things.
Some criticism is that it doesn't mention trans issues which I think would be meaningful. On a less important note, there is a terrible cockney accent for the one English character (or that's what I heard in my head, you know, like an American failing miserably at an English accent?) No one says bloody this much in England, or blooming heck, or any of this pls stop aghhhh ok I'm done.
Some criticism is that it doesn't mention trans issues which I think would be meaningful. On a less important note, there is a terrible cockney accent for the one English character (or that's what I heard in my head, you know, like an American failing miserably at an English accent?) No one says bloody this much in England, or blooming heck, or any of this pls stop aghhhh ok I'm done.
stephibabes's review
4.0
The structure of this book was as quick and interesting as the pace. Characters crossing paths was engrossing. Depicting the rise to power of women and how that power can so readily corrupt and lead to violence was interesting. Although I felt at times it could have been a little more nuanced, rather than power or leadership automatically leading to bad deeds. And because that seemed to be the line followed, I found it harder to buy the "things are complicated" kinda vibe towards the end.
mthornburg13's review against another edition
challenging
dark
emotional
tense
slow-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? No
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
4.25
Content Warnings
Graphic: Hate crime, Sexual violence, Sexism, Murder, Sexual assault, Injury/Injury detail, Rape, Drug abuse, War, Violence, Trafficking, Stalking, and Child abuse
anakuyenhn's review
2.0
Este libro habla de como, de repente, las mujeres jóvenes adquieren el extraño poder de producir electricidad en sus cuerpos y utilizarla sobre las cosas o las personas. Luego las mujeres jóvenes “despiertan” el poder en las mujeres mayores y su uso se va extendiendo. Como es de esperar, los hombres no están muy contentos con este nuevo elemento social, buscan por muchos medios reprimir y/o reglamentar el uso del poder.
Al principio el libro me pareció muy bueno e interesante. Es un tema en realidad de algo muy diferente a lo que yo suelo leer.
Entiendo el punto de la autora, ella quiso mostrar como sería la sociedad si los papeles de invirtieran, sin en lugar de ser las mujeres las que sufrieran vejámenes y tuvieran miedo, fueran los hombres quienes vivieran en ese estado. Pero es que no pude evitar aborrecer tanto odio que se refleja en las páginas.
Hubo escenas que fueron tan violentas y llenas de odio que me costó mucho terminar de leerlas. Yo considero que las mujeres no haríamos actos tan extremistas como los que describe el libro.
Reseña Completa: The power
Al principio el libro me pareció muy bueno e interesante. Es un tema en realidad de algo muy diferente a lo que yo suelo leer.
Entiendo el punto de la autora, ella quiso mostrar como sería la sociedad si los papeles de invirtieran, sin en lugar de ser las mujeres las que sufrieran vejámenes y tuvieran miedo, fueran los hombres quienes vivieran en ese estado. Pero es que no pude evitar aborrecer tanto odio que se refleja en las páginas.
Hubo escenas que fueron tan violentas y llenas de odio que me costó mucho terminar de leerlas. Yo considero que las mujeres no haríamos actos tan extremistas como los que describe el libro.
Reseña Completa: The power
maddoxx's review against another edition
5.0
Easily one of my favorite books this year. It took me about 200 pages until I realized that the whole book was supposed to be a historical novel inside the book's universe, basically 1500 years later. Flattened.
sisala's review
adventurous
dark
reflective
fast-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
3.0
The shape of power is always the same, it is the ‘shape that lightning forms when it strikes from heaven to earth’.
⚡️⚡️⚡️
As I was reading this book, I kept asking myself, what is power? Where does it come from? And who has the right to it and who doesn’t?
And suddenly the voice said to me : Power is power.
Alderman’s concept of a world where women have an electrifying power coursing through their skein was ingenious. However, the outcome of the story seemed to be anticlimactic and underwhelming. There was realism in the end but not enough imagination.
The core message of the novel was that the one who wields the power will inevitably become corrupted by the power.
And certainly, Alderman’s not entirely off the mark here, especially given the legacy of historical fact. However, I’d have liked her story to go absolutely wild with fresh possibilities, nuance, and complexity, from the root to tip 🌳
Lastly, I wanted more gravitas. I wanted an epic, so did not take a liking to the book’s colloquialisms and phrases such as ‘honeybun’ which threw me out of it.
P.S.
Sometimes, I wonder if I’d have connected with this book more in my teens. I’ve kept it on my shelf for so long (6 years!) that now just felt like the right time.
⚡️⚡️⚡️
As I was reading this book, I kept asking myself, what is power? Where does it come from? And who has the right to it and who doesn’t?
And suddenly the voice said to me : Power is power.
Alderman’s concept of a world where women have an electrifying power coursing through their skein was ingenious. However, the outcome of the story seemed to be anticlimactic and underwhelming. There was realism in the end but not enough imagination.
The core message of the novel was that the one who wields the power will inevitably become corrupted by the power.
And certainly, Alderman’s not entirely off the mark here, especially given the legacy of historical fact. However, I’d have liked her story to go absolutely wild with fresh possibilities, nuance, and complexity, from the root to tip 🌳
Lastly, I wanted more gravitas. I wanted an epic, so did not take a liking to the book’s colloquialisms and phrases such as ‘honeybun’ which threw me out of it.
P.S.
Sometimes, I wonder if I’d have connected with this book more in my teens. I’ve kept it on my shelf for so long (6 years!) that now just felt like the right time.
jlsjourneys's review
3.0
It’s taking me a while to process how I felt about this book. It’s no spoiler to say it’s a dystopian (when the dust jacket calls it a cross between The Handmaid’s Tale & The Hunger Games, you know what you’re getting into). It’s a compelling read and the characters are interesting and, in many cases, quite sympathetic. But I think the overall absence of hopefulness in its portrayal of humanity is what’s left me feeling like this is an objectively good novel that I’d only recommend to others with reservations.
cheelogreen's review
funny
reflective
tense
medium-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
4.0
ktaroo939's review against another edition
5.0
Very good book
Very interesting to imagine how the world would change if the balance of power between men and women changed overnight. A great read!
Very interesting to imagine how the world would change if the balance of power between men and women changed overnight. A great read!
iulia_marc's review against another edition
3.0
E ciudat să citești despre o „lume inversată” și să-ți dai seama - destul de repejor - că citești fix despre lumea în care trăim. Ideea că poate nu genul în sine - masculin ori feminin, ci separarea, distanțarea și setea pentru putere sunt cele care generează violență și discriminare mi s-a părut curajoasă acum, într-o societate în care feminismul e tot mai prost înțeles, ba de unii, ba de altele.
„Puterea” e distopie, ca la carte - și ne propune un exercițiu de imaginație: cum ar fi dacă într-o bună zi femeile ar căpăta un avantaj biologic, o putere „electrizantă”, care le-ar permite dominația fizică, implicit socială asupra bărbaților? Iar răspunsul autoarei e brutal: lumea ar fi cam cum este (sau era până) acum, doar cu rolurile inversate. Strict din această perspectivă, ai senzația că citești o carte bine încadrată în curentul feminist: citind unele secvențe din roman te șochează violența interacțiunilor. Fiind inițiate de femei, unele acte par de-o cruzime ireală, în timp ce aceleași acte, în lumea reală, făcute de bărbați, nu ne miră la fel. Timpul normalizează orice. Totuși, „Puterea” nu-i un roman feminist, din punctul meu de vedere. Și cred că acesta e meritul autoarei. Imaginând această lume în care rolurile se inversează, a reușit să tragă un semnal de alarmă. Frustrările unei vieți trăite în inferioritate pot duce adesea la săvârșirea altor abuzuri. Având „puterea”, femeile ajung la rândul lor tiranice, violente, insensibile la suferințele celuilalt gen. Cu alte cuvinte, nu-i vorba de gen, ci de putere și de cum alegem să o gestionăm. Titlul e cât se poate de clar :)
Mi-a rămas încă vie dezbaterea de la clubul de lectură și încă nu știu cui aș „recomanda cu încredere” cartea. Poate oamenilor echilibrați și cumpătați (?). Nu știu. Doamna Rodica avea dreptate când spunea că impactul cărții poate varia foarte mult și mesajul poate fi interpretat în numeroase feluri. Anumite persoane, adeptele unui feminism mai pătimaș, să zicem, ar putea simți răsturnarea aceasta de situație ca pe ceva dezirabil, o mult așteptată „răzbunare”, în timp ce anumite persoane, unii mai speriați, care se simt amenințați de emanciparea femeii, ar percepe întâmplările din roman ca pe-o confirmare a propriilor temeri sau prejudecăți.
Totuși, întrebările pe care le ridică și conversațiile pe care le poate genera mi se par suficient de importante încât să… nu-mi chiar pese de extremele astea. Fiecare e responsabil de ce pricepe sau alege să priceapă. Sunt discuții pe care oricum trebuie să le avem ca societate și cartea e valoroasă din acest punct de vedere.
Altfel, asemănarea cu mai faimosul roman „Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood - în tonul scriiturii, în atmosfera și cadrul distopic, chiar și în detașarea și răceala în raport cu personajele… nu este neapărat pe gustul meu; nu-mi displace - dar cum spuneam, cred că altul e meritul autoarei Naomi Alderman, dincolo de faptul că a fost influențată și îndrumată de Margaret Atwood. Aș îndrăzni chiar să afirm că am trecut cu vederea bucăți din „Puterea” care nu-mi sunau deloc bine din punct de vedere literar (romanul se simte slăbuț ca stil pe alocuri) tocmai pentru că ideile și tabloul de ansamblu mi se par relevante, iar mesajul e… puternic. :)
„Puterea” e distopie, ca la carte - și ne propune un exercițiu de imaginație: cum ar fi dacă într-o bună zi femeile ar căpăta un avantaj biologic, o putere „electrizantă”, care le-ar permite dominația fizică, implicit socială asupra bărbaților? Iar răspunsul autoarei e brutal: lumea ar fi cam cum este (sau era până) acum, doar cu rolurile inversate. Strict din această perspectivă, ai senzația că citești o carte bine încadrată în curentul feminist: citind unele secvențe din roman te șochează violența interacțiunilor. Fiind inițiate de femei, unele acte par de-o cruzime ireală, în timp ce aceleași acte, în lumea reală, făcute de bărbați, nu ne miră la fel. Timpul normalizează orice. Totuși, „Puterea” nu-i un roman feminist, din punctul meu de vedere. Și cred că acesta e meritul autoarei. Imaginând această lume în care rolurile se inversează, a reușit să tragă un semnal de alarmă. Frustrările unei vieți trăite în inferioritate pot duce adesea la săvârșirea altor abuzuri. Având „puterea”, femeile ajung la rândul lor tiranice, violente, insensibile la suferințele celuilalt gen. Cu alte cuvinte, nu-i vorba de gen, ci de putere și de cum alegem să o gestionăm. Titlul e cât se poate de clar :)
Mi-a rămas încă vie dezbaterea de la clubul de lectură și încă nu știu cui aș „recomanda cu încredere” cartea. Poate oamenilor echilibrați și cumpătați (?). Nu știu. Doamna Rodica avea dreptate când spunea că impactul cărții poate varia foarte mult și mesajul poate fi interpretat în numeroase feluri. Anumite persoane, adeptele unui feminism mai pătimaș, să zicem, ar putea simți răsturnarea aceasta de situație ca pe ceva dezirabil, o mult așteptată „răzbunare”, în timp ce anumite persoane, unii mai speriați, care se simt amenințați de emanciparea femeii, ar percepe întâmplările din roman ca pe-o confirmare a propriilor temeri sau prejudecăți.
Totuși, întrebările pe care le ridică și conversațiile pe care le poate genera mi se par suficient de importante încât să… nu-mi chiar pese de extremele astea. Fiecare e responsabil de ce pricepe sau alege să priceapă. Sunt discuții pe care oricum trebuie să le avem ca societate și cartea e valoroasă din acest punct de vedere.
Altfel, asemănarea cu mai faimosul roman „Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood - în tonul scriiturii, în atmosfera și cadrul distopic, chiar și în detașarea și răceala în raport cu personajele… nu este neapărat pe gustul meu; nu-mi displace - dar cum spuneam, cred că altul e meritul autoarei Naomi Alderman, dincolo de faptul că a fost influențată și îndrumată de Margaret Atwood. Aș îndrăzni chiar să afirm că am trecut cu vederea bucăți din „Puterea” care nu-mi sunau deloc bine din punct de vedere literar (romanul se simte slăbuț ca stil pe alocuri) tocmai pentru că ideile și tabloul de ansamblu mi se par relevante, iar mesajul e… puternic. :)